Al Ja şi mulţi de zero

Pînă în toamna trecută Ladislau Boloni a antrenat. De-atunci încoace negociază. Cu Monaco să-i plătească leafa şi după ce-l dă afară. Cu Copos, în termene şi-n sume. Cu Maritimo, din Madeira. Cu şeicii de la Al Jazeera.

Cîştigînd experienţă în […]

Pînă în toamna trecută Ladislau Boloni a antrenat. De-atunci încoace negociază. Cu Monaco să-i plătească leafa şi după ce-l dă afară. Cu Copos, în termene şi-n sume. Cu Maritimo, din Madeira. Cu şeicii de la Al Jazeera.

Cîştigînd experienţă în arta negocierii, cetăţeanul Ladislau Boloni a încetat să mai fie antrenorul de român de origine maghiară şi de inspiraţie franceză Boloni Laszlo. Proiectele Nancy şi Rennes au rămas undeva în urmă. Gloria şi titlul cu Sporting, la fel. Experienţa de la echipa naţională i-a garnisit CV-ul, creditîndu-l să ceară noi şi noi zerouri. Acum aproape 20 de ani, cînd s-a apucat de treabă la modesta Orleans, Boloni încă nu pretindea nimic. Nici măcar un ARO din tinichele, cu care s-a ales după ce-a cîştigat Cupa Campionilor cu Steaua.

În aceşti 20 de ani, Boloni şi-a ranforsat numele şi a demonstrat că e singurul antrenor de la noi ( a fost el vreodată cu adevărat de la noi?) capabil să aibă succes dincolo de punctul de frontieră de la Nădlac. Adică în Vest. Aici trebuie adăugat, ca excepţie care confirmă regula, numele lui Mircea Lucescu, suficient de aureolat în Italia. În rest, tehnicienii români s-au învîrtit cu frenezie şi mediocritate într-un spaţiu al Estului delimitat de ţările maghrebiene, Cipru, Turcia şi minele Ucrainei. Cu extensii către Golful Persic, unde căldura e mare şi banii sînt mulţi. Aceste două condiţii ale mediului înconjurător fac, însă, ca fotbalul să fie mic, ascuns în spatele straielor şeicilor şi a teancurilor cu bani.
N-are nici o importanţă dacă Al Jazeera e post TV unde apare Bin Laden sau simplă echipă de fotbal. Aparţine aceleiaşi lumi rapene de bani şi gîtuite de mediocritate. Acolo, în aerul condiţionat al hotelurilor cu fîntîni din Abu Dhabi, vin deoprtrivă în vacanţe miliardari americani însoţiţi de fetişcane cu patruzeci de ani mai tinere decît ei, mari jucători trecuţi de 35 de ani şi antrenori aflaţi în pragul pensiei ori dincolo de el.  Ultimele două categorii, printre băile de soare, mai cîştigă şi nişte milioane de dolari care le asigură o senectute serenă.

Boloni nu poate fi încadrat aici. La nici 55 de ani ar mai avea timp de cîteva proiecte dincolo de vama Nădlac, fie ele chiar proviniale, precum Nancy sau Rennes. În iarnă a mai primit o ofertă scrisă cu rîme arăbeşti şi a avut puterea s-o refuze. Am redescoperit atunci un tip dedicat ideilor sale, crezului său, valorilor sale, raţiunii de om civilizat obişnuit să transpire din greu pentru fiecare centimă. 1,8 milioane de euro pe an e o sumă. Cîţi dintre noi, aflaţi faţă în faţă cu ea, am mai avea tăria de a invoca propriile valori?