Emoţii, nervi şi şmecherii de matineu

Putem privi lucrurile şi în cheie anecdotică, la fel ca în caricatura de mai jos. Tulcea termină pe primul loc, dar de promovat promovează Ceahlăul, care abia ce a retrogradat. Întîi zîmbeşti şi abia mai apoi te apucă dracii. […]

Putem privi lucrurile şi în cheie anecdotică, la fel ca în caricatura de mai jos. Tulcea termină pe primul loc, dar de promovat promovează Ceahlăul, care abia ce a retrogradat. Întîi zîmbeşti şi abia mai apoi te apucă dracii. De ce se mai joacă în fosta Divizie B, dacă nu promovează echipele şi punctele, ci licenţele?

La acest nivel, lumea e pitorească. Buzăul intră în Liga I şi Ion Viorel, care la 40 de ani joacă extraordinar, are tot dreptul să bea şampanie (foto). Un stadion plin savurează evenimentul şi uită, sau ce face că uită, cum, nu demult, favoriţii pierdeau cu 7-1 la Tulcea, care nu poate promova că n-are licenţă, stadion, scaune, veceuri, vestiare şi parcări. Apoi:

-Vîlcea pierde la Baia Mare, care e căzută de mult. Dacă ar afla Viorel Mateianu că echipa lui se duce în liga a treia, s-ar răsuci în groapă. Dar demult retrogradaţii din Maramureş bat la fundul gol o echipă care-şi dorea să promoveze alături de Steaua şi Dinamo. Aşa că promovează Mioveniul. Apoi:

-Un elicopter conţinîndu-l pe Gigi Neţoiu la bord brăzdează cerul cu destinaţia Mioveni. Rutinatul Neţoiu simte miros de pradă proaspătă. Mioveniul poate fi o excelentă tribună pentru un om care stă în umbra lui Dinamo, în umbra Urziceniului şi de multe ori lasă senzaţia că se află chiar şi în umbra propriei sale persoane. Apoi:

– Dacă Ion Viorel joacă excelent la 40 de ani, dacă locul doi pierde la locul întîi cu 7-1, dacă nişte retrogradaţi cu brio bat de rup nişte supermotivaţi candidaţi la promovare înseamnă, nu e nici un dubiu, că eşalonul doi n-are valoare.

România e singura ţară din Europa care face din eşalonul secund sport de masă. Ne ferim să denumim acest nivel profesionist, deşi e limpede că aşa stau lucrurile, fotbaliştii au contracte, clauze şi primesc bani pentru ceea ce fac. Ne încăpăţînăm să menţinem un eşalon doi mamut, cu 36 de echipe, deşi în toată Europa se poartă o singură serie, cu 18-20-22 de participante, după puteri. Dacă vrei să joci în „B”, trebuie să ai licenţă, să te numeşti club profesionist şi să nu te înspăimînte că trebuie să faci un drum cu avionul de la Tulcea la Baia Mare. Dacă nu vom face aşa, vom conserva un fel de Daciadă capitalistă, care va produce numai şmecherii şi absolvenţi nelicenţiaţi.