General în rezervă

Întoarcem pe toate feţele cîteva variante de antrenori. Nu noi, ci echipele cu banca tehnică goală şi cu conturile bancare pline. Zenga, Bergodi, Boloni, eventual Dorinel sau Hizo. Ei sînt migratorii verii şi printre ei ne învîrtim în cerc. Walter, […]

Întoarcem pe toate feţele cîteva variante de antrenori. Nu noi, ci echipele cu banca tehnică goală şi cu conturile bancare pline. Zenga, Bergodi, Boloni, eventual Dorinel sau Hizo. Ei sînt migratorii verii şi printre ei ne învîrtim în cerc. Walter, te-a sunat Copos? Si? No? Cristiano, ai vorbit con signor Zotta la Roma? Că doar n-o fi fost Costel acolo doar să admire Fontana di Trevi!

Printre toate aceste nume învîrtite pînă la ameţeală s-a ivit timid încă unul. Se zice că pe Iordănescu l-ar fi ofertat, fără prea mare succes, Vasluiul. E greu de crezut că antrenorul secolului, chiar dacă al secolului trecut, ar putea merge acolo, unde Primăria nu e în stare să încropească un teren de antrenament. Dar nu asta e important. Ci amănuntul că echipele româneşti ţin o distanţă inexplicabil de mare faţă de unul dintre personajele a cărui dimensiune parcă ne străduim s-o înghesuim într-o cutie cu chibrituri.

Chiar, ce-o mai face Anghel Iordănescu? Probabil că e bogat, cu portofelul augmentat de ultimele aventuri arabe. Îşi creşte copiii şi face afaceri. Întotdeauna a făcut. Mai o echipă, mai un hotel, mai o rugăciune, mai o societate comercială. Retras în cochilia sa, deloc volubil cu presa, pare să se simtă bine în acest anonimat, departe de oferte, declaraţii şi camere de televiziune. Nu face nimic să lucreze la imaginea sa, subiect care pare să-l lase rece.

Ar mai fi interesant Iordănescu pentru prima ligă? Nu e exclus să mai fie. Chiar dacă reflexele memoriei ne trimit către imaginea de senator de Ilfov sau către poza de perdant la Erevan, Iordănescu e, în cele din urmă, antrenorul de la World Cup ’94. El, cu chipul său deloc amabil, a fost tehnicianul care i-a bucurat cel mai mult pe români. Aşa sîntem noi. Vedem pupatul icoanelor, nu şi cele 4 titluri cu Steaua. Ne aducem aminte de 2-5 cu Danemarca, nu şi de Cardiff, Pasadena şi alte puncte geografice, a căror înşiruire ar ocupa această pagină pînă dincolo, pe undeva pe sub caricatură.

Ne gîndim la Iordănescu, aşa, ca la un patriarh. Şi este! Cînd ni-l imaginăm ca pe un om bătrîn, greşim. Are 57 de ani. Vîrstă rezonabilă, dacă observăm că despre Eriksson, la 59, se scrie literatură erotică. Sau că pe Fergusson, la 66, încă nu-l bate gîndul retragerii. Apropo, Guy Roux are 68 de ani şi tocmai a semnat cu Lens.