Managerul Cobra

Fotbalistul extraordinar şi însingurat de pe vremuri s-a transformat într-un impresar priceput şi surprinzător de comunicativ. Aşa e viaţa, cu vîrsta, oamenii schimbă registrele şi trec de la bolta peste Mondragon, urmată de tăceri metafizice, la transferul lui Croitoru, de […]

Fotbalistul extraordinar şi însingurat de pe vremuri s-a transformat într-un impresar priceput şi surprinzător de comunicativ. Aşa e viaţa, cu vîrsta, oamenii schimbă registrele şi trec de la bolta peste Mondragon, urmată de tăceri metafizice, la transferul lui Croitoru, de exemplu, însoţit de fluvii de comentarii.

Acum Ilie bate la poarta Stelei şi a început deja să gîndească aranjarea moblilierului din biroul de manager, unde scaunul lui MM e cald încă. E mai mult de un zvon, e aproape o certitudine că Adrian va conduce executiv Steaua în viitorul apropiat şi sînt premise că, dacă va fi lăsat în pace, o va face cu succes. A ucenicit doi ani la Forex, dar nu neapărat asta îl recomandă. Ci noua dimensiune căpătată, aceea de tînăr bogat, temperat şi afabil, care toarnă aceste calităţi peste dimensiunea de fost mare fotbalist transpirînd în trecut inclusiv cu tricoul Stelei pe umeri.

Cu toate acestea, acceptînd postul, Cobra pătrunde într-o lume care probabil că i se va părea uneori prea strîmtă la umeri. La Steaua experienţa de dată recentă a off-shore-urilor şi a unor transferuri semifuncţionale va limita gradele de libertate ale noului manager general, indiferent cum s-ar numi el. Autocraţia patronului, care mai nou se mişcă precum un peşte în apă în toate domeniile, de la schimbări pînă la achiziţii, s-ar putea să-i taie din aripi lui Adi. Care pînă la 33 de ani n-a prea avut şefi şi îi va veni destul de greu să accepte nişte directive comunicate pe ton executoriu de la Palat.

Experienţa dovedeşte că la Steaua au avut zile şi au cîştigat bani fie cei care s-au băgat pe sub pielea numărului unu, cîştigîndu-i prietenia (Rădoi, de exemplu), fie cei care au acceptat să-i ofere patronului ofranda propriei lor personalităţi în măsura în care o aveau. Argăseală va fi curteanul perfect în orice împrejurare, pentru că ştie exact ce-i place regelui, iar Olăroiu va supravieţui îndelungat, ca orice bucătar care-l lasă pe stăpînul casei să-i amestece în oale.

Aşadar, Cobra pică într-un moment cît se poate de prost, în care patronului îi e mai clar ca oricînd că trebuie păstrată distanţa şi subordonarea dintre proprietar şi angajaţi. Cînd te frigi cu off-shore-ul, suflii şi în iaurt. Şi rişti să nu mai faci deosebire între iaurtul pastoral de pe cîmpurile Piperei şi o cremă rafinată, cu arome de Valencia.