Jeremie, cu oiştea-n gard

Njock a fost readus complet neinspirat la Craiova, ca o nostalgie de neînţeles faţă de epoca de aur a lui Dinel, cînd se raportau cincinale de împliniri măreţe şi gluma proastă se sfîrşea prin retrogradarea la hectar. Dar nu e […]

Njock a fost readus complet neinspirat la Craiova, ca o nostalgie de neînţeles faţă de epoca de aur a lui Dinel, cînd se raportau cincinale de împliniri măreţe şi gluma proastă se sfîrşea prin retrogradarea la hectar. Dar nu e loc de nostalgii, în goana evenimentelor nici măcar tîmpeniile nu mai duc la regrete şi oftaturi. Sîntem în prezent, iar Njock joacă prost şi vorbeşte şi mai prost.

Despre cum joacă, ne interesează şi nu prea. Totuşi, de cînd a fost uitat pe margine, Craiova a învins de 5 ori la rînd, culminînd cu recitalul de la Timişoara. Cu Njock titular oltenii au aşteptat victoria vreo 3 luni. Poate că tocmai aici trebuie căutat mecanismul revirimentului. Aici şi în frazele camerunezului care-l contestă pe noul antrenor, spunînd că nu Cioroianu face echipa. Mai ştii? I-o fi spus lui Jeremie vreun vraci african, numit între tropice Mganga, cum stau lucrurile la paralela 45. Dar şi dacă ar face altcineva echipa, o face bine, iar lui Njock i-a găsit locul perfect pe bancă, fără nici o şansă de titularizare. Pas du tout.

Acum, despre cum vorbeşte. Spune că jucători ca Balaci, contestatarul său pe bună dreptate, sînt cîte o mie în fiecare oraş. Ce-ar fi dacă un fotbalist român obscur s-ar duce în Camerun şi ar spune că mari vedete ca Roger Milla sau ca Samuel Eto’o sînt cîte o mie în fiecare colţ de savană? Pînă la urmă, aşa e făcută lumea. Cu reguli stricte, iar una dintre ele spune că Balaci are voie să vorbească despre Njock, iar Njock n-are voie să vorbească despre Balaci. Latinii, trunchi comun al românilor şi al francofonului din Camerun, ar fi sărit imediat cu maxima: „Quod licet Jovis non licet bovis”. Traducerea e simplă şi potrivită. Ce i se permite lui Jupiter nu i se permite lui bovis. Ce-nseamnă bovis? Haida-de! Doar sîntem latini, nu?