Luminiţa de la capătul campionatului

E murdar, e plin de replici grobiene, e năclăit de sume de bani care zboară ca vîntul, e străbătut de arbitraje aiuritoare şi de fraze de competenţa Parchetului. E oploşit la sîn de şefii Ligii şi Federaţiei, care nu pricep […]

E murdar, e plin de replici grobiene, e năclăit de sume de bani care zboară ca vîntul, e străbătut de arbitraje aiuritoare şi de fraze de competenţa Parchetului. E oploşit la sîn de şefii Ligii şi Federaţiei, care nu pricep că, de fapt, dau ţîţă unui mutant.

Moral stă groaznic, dar valoric o duce destul de bine. În fotbalul din România se învîrt mai mulţi bani decît în oricare din ţările înconjurătoare. Dacă aceşti bani merg la indirecte sau la arbitri, e doar o bănuială. Cert este că ei merg şi la jucători. Iar sistemul, cu toate tarele sale de conduită, produce. Mai bine zis, a început să producă.

Priviţi unsprezecele figurat alături, pe verdele unui teren virtual. Acum un an doar Radu Ştefan încerca marea cu degetul, ceilalţi erau iluştri anonimi care nu îndrăzneau să viseze la titularizarea în prima ligă. Campionatul acesta, cu toate păcatele sale, i-a făcut pe toţi fotbalişti sau măcar promisiuni. În 30 de etape, ei au reuşit să devină substantive proprii într-un fotbal care în ultimii ani se cam obişnuise să-şi scrie tinerii cu literă mică.

Prea puţin întîmplător, cu toţii fac parte din echipe vii. Dinamo are 3 oameni, iar asta înseamnă că, dincolo de titlu, Rednic a privit şi spre viitor. Steaua, cu toate convulsiile ei, a avut timp să-l inventeze pe Ochiroşii. Timişoara dă şi ea două nume, ca o axiomă pentru biroul lui Marian Iancu, unde pînă nu demult pe toţi pereţii scria că dacă nu dai 500.000 de dolari pe o vedetă reşapată, n-ai nici o şansă. Vasluiul vine şi el cu un duet care contrazice zicala că moldovenii, cînd au văzut mingea de fotbal, au tăiat-o ca pe pepene. Deocamdată Craiova ataşează echipei doar un capriciu cu tricou de mijlocaş, Andrei Ionescu, un posibil viitor mare jucător în măsura în care va privi de o sută de ori spre teren şi niciodată spre sfătuitorii de ocazie. În fine, Bogdan Stancu, pe lista de posibile achiziţii a marilor cluburi bucureştene, a dat la Urziceni exact golurile care i-au lipsit Piteştiului natal pentru a scăpa de retrogradare.

Sigur că această echipă nu e decît un joc de duminică. Să ne jucăm mai departe şi să presupunem că sîntem în 2014, înaintea Campionatului Mondial. Ce-ar fi să semene cu naţionala României?

Şi încă o întrebare, care nu face decît să întărească afirmaţiile de mai sus. Care a fost ultimul jucător tînăr promovat de Rapid? Poate Daniel Niculae. Poate Bratu. Poate Nicolae Grigore. De la aruncarea lor în focul luptei au trecut ani buni. Iar Rapidul n-a suferit în acest an din lipsă de valoare. Uzura şi lipsa de prospeţime s-au văzut de la o poştă.