Argumente supreme

Cînd joacă fără spectatori, Rapidul le simte presiunea ca şi cum aceştia ar fi în tribună. Pentru că după meci jucătorii iau contact direct şi fizic cu fanii înfierbîntaţi, nervoşi de încă un 3-3 rocambolesc şi epocal. Oamenii sînt nemulţumiţi […]

Cînd joacă fără spectatori, Rapidul le simte presiunea ca şi cum aceştia ar fi în tribună. Pentru că după meci jucătorii iau contact direct şi fizic cu fanii înfierbîntaţi, nervoşi de încă un 3-3 rocambolesc şi epocal. Oamenii sînt nemulţumiţi că Steaua şi Dinamo, rivalele de ideologie, nu numai de clasament, sînt mai sus, iar echipa lor se ţine de comedii mute în serie.

„Ce vreţi, să vă omorîm?”. Mazilu aude fraza şi tace, ţinînd capul pironit în pămînt. Bineînţeles că suporterii nu vor omorî pe nimeni, dar se împăunează c-ar putea-o face. Dacă se află asta pe la UEFA, or să ne spună că nu sîntem în toate minţile. Cum, domnilor, la voi, la un meci cu porţile închise, jucătorii sînt întrebaţi dacă vor să fie omorîţi sau nu?

Şi încă un argument, tot al suporterilor, de data asta adresat lui Ganea: „Ioane, pune bătaia pe ei, că Răzvan i-a pupat trei ani de zile!”. E clar! Corecţia fizică e simplă, universală şi, mai ales, eficientă. Un caft temeinic în duşuri răcoreşte mai bine decît trei ani de bucurii, de participări europene şi de goluri cu călcîiul în poarta lui Hamburg. Aşa se spune „mulţumesc” în limba română.