Latifundiarul şi ţara

Despre omul de fotbal ne-am lămurit. Războinicul luminii stinse are impresia că fotbalul e vreun teren pe la Pipera rămas necumpărat, aşa că n-ar fi rău să le spunem unora să facă echipa strîmb şi altora s-o lase mai moale, […]

Despre omul de fotbal ne-am lămurit. Războinicul luminii stinse are impresia că fotbalul e vreun teren pe la Pipera rămas necumpărat, aşa că n-ar fi rău să le spunem unora să facă echipa strîmb şi altora s-o lase mai moale, să joace fără răutate.

Acum e clar şi cu politicianul. Ce înseamnă 36 de procente de încredere? Tot atît cît 36 de procente de înapoiere, de ură de rasă şi de încremenire în mentalităţi pastorale (ştiţi, baciul ungurean şi cu cel vrîncean), într-un an care ar trebui să fie al mileniului trei. „În Liga Campionilor CFR ar face imagine Ungariei şi Portugaliei” şi „CFR, echipă de portughezi, nu de români”.

Abia acum am înţeles. Arsenal nu merge direct în Ligă, ci luptă în tururile preliminare, pentru că n-are decît 5 englezi în lotul de 30 de jucători. Nu e o echipă de anglo-saxoni puri, ci de nemţi, ivorieni, spanioli, francezi, brazilieni, bieloruşi, elveţieni, suedezi, camerunezi, estonieni, togolezi şi ce-or mai fi pe-acolo. Na-vă, hahalerelor!

Dacă un politician britanic, Tony Blair de exemplu, ar avea acest discurs, ar fi dat afară imediat de la Downing Street 10 şi trimis la Downing Street Zero. Nu e de vină latifundiarul, ci ţara care, creditîndu-l, merită pe deplin un astfel de Le Pen de saivan.