Bayern şi Dinamo

Bavarezii au pierdut, au ieşit din Ligă, suferă şi în campionat, carevasăzică au toate motivele să fie adînc compătimiţi.

Săracii bavarezi, ce frumos au jucat ei în tur, cum au eliminat ei pe Real, cum n-au ei noroc!

Aceasta ar […]

Bavarezii au pierdut, au ieşit din Ligă, suferă şi în campionat, carevasăzică au toate motivele să fie adînc compătimiţi.

Săracii bavarezi, ce frumos au jucat ei în tur, cum au eliminat ei pe Real, cum n-au ei noroc!

Aceasta ar fi varianta tînguirii contraproductive. În ciuda înfrîngerii, Bayern merită aplauze. Nu pentru visele din apărare, nici pentru apucăturile de ortoped voluntar ale lui Salihamidzici, nici pentru alonja lui Van Buyten, cel mai bun atacant dintre apărători, dar şi cel mai slab fundaş între fundaşi.

Nemţii trebuie aplaudaţi pentru perseverenţă. După o jumătate de oră era 2-0 pentru Milan. Lor le trebuiau două trei goluri pentru calificare sau măcar două pentru prelungiri. Au atacat, au atacat, au atacat, uneori chiar au asediat careul Milanului, cu sentimentul că golurile vor veni pînă la urmă, cu sentimentul că Maldini, la aproape 39 de ani, va ceda. N-a cedat şi Bayern a plecat la cabine fără să marcheze.

Nu demult, Dinamo primea gol de la Benfica în minutul 48 şi trebuia să mai marcheze pentru calificare tot de două ori. Teoretic, mai avea la dispoziţie o repriză întreagă. În care n-a mai atacat deloc, ci, terminată psihic, a suferit la scenă deschisă, aşteptînd finalul cu braţele împreunate pe piept. Pînă la urmă, matematic vorbind, atît Dinamo cît şi Bayern au pierdut şi au fost eliminate. Dar fotbalul de multe ori străbate membrana subţire a matematicii şi se refugiază în braţele emoţionalului. Unde Bayern a punctat mai mult.