Cum sună definiţia umilinţei?

Alin Buzărin despre scorul de maidan din Liga Campionilor

Simplu, conform DEX-ului. Sentiment de inferioritate, slugărnicie, ofensă. Enunţ frugal, laconic, situat în pagină pe coloana din stînga, între umidometru şi umoare. În fotbal, umilinţa e mai mult decît atît. Se […]

Alin Buzărin despre scorul de maidan din Liga Campionilor

Simplu, conform DEX-ului. Sentiment de inferioritate, slugărnicie, ofensă. Enunţ frugal, laconic, situat în pagină pe coloana din stînga, între umidometru şi umoare. În fotbal, umilinţa e mai mult decît atît. Se întîlneşte în doze consistente, atunci cînd cineva, cum ar fi Manchester, bate rău de tot pe altcineva, cazul Romei.

Am spus bate rău de tot şi nu mai rău decît ar fi cazul. Pentru că nimeni nu ştie cît de aspru se cade să-ţi învingi adversarul. Pentru a forţa porţile istoriei, tragi de tine şi dai cît de multe goluri poţi. Profiţi de senilitatea tehnico-tactică a lui Panucci, ascuţi instinctele carnasiere ale lui Cristiano Ronaldo, scoţi cît poţi mai mult din Carrick şi constaţi că puştiul luat în vară de la Tottenham o poate porni pe urmele lui Gerrard. Îţi planifici existenţa şi viaţa pe piciorul drept al lui Chivu, mai şubred decît nasul de sub mască. Iei target chelia lucioasă a lui Spaletti, care era tot mai vînătă pe măsură ce în poarta lui Doni se adunau golurile. Iar la sfîrşit, oricît ai fi de Sir, dai autografe peste meterezele de cărămidă ale băncii de rezerve, deşi pe teren meciul se joacă. Uiţi, pur şi simplu, că un Sir nu se ridică din loja de la Covent Garden pînă cînd în sală n-a răsunat ultima bătaie din palme. Dar la 7-1 nu mai există reţineri, iar oamenii se bucură deopotrivă, fie că  sînt înnobilaţi de Regină sau simpli taximetrişti pakistanezi care au trudit o săptămînă ca să-şi poată permite un bilet la Old Trafford.

7-1 nu e un simplu scor, ci şi un lait-motiv. În 1953, cînd Ungaria învingea Anglia cu acest scor, Sir Alex avea 12 ani, o grămadă de pistrui şi nu se gîndea că-şi va răzbuna, peste mai bine de o jumătate de secol, naţia. Acum 7-1 a devenit arma albă cu care Britania taie beregăţile continentului. Pe Old Trafford n-a fost doar umilinţa Romei, ci a întregului teritoriu de dincolo de Canal. Cluburile engleze, dincolo de a fi entităţi cotate la bursă, sînt maşini de fotbal care toacă teama italiană, corniţele de tăuraş ale spaniolilor sau munca uşor mediocră a olandezilor. Europa continentală clădeşte nişte echipe corecte şi-atît. Insula vine cu altceva. Patroni americani cu ţăcălii roşcovane sau ruşi cu iahturi stoarse din petrol siberian au luat în stăpînire fotbalul. Ei cer victorii şi nu vibrează deloc la cuvinte cu accente sufleteşti, gen umilinţă. Zecile de miliarde nu se fac cu sufletul, ci dînd, cinic, mai mulţi de 7-1 pe zi.

„A fost o înfrîngere istorică pentru fotbalul italian”
La Gazzetta dello Sport