Fotbal în exil
Recidivişti! Aşa sună verdictul instanţei care a dictat pedeapsa de trei etape, prima dintre ele la meciul împotriva lui Dinamo. În ultimii ani giuleştenii au evoluat de nenumărate ori în exil. Sau acasă, în faţa tribuneler goale. La fel au […]
Recidivişti! Aşa sună verdictul instanţei care a dictat pedeapsa de trei etape, prima dintre ele la meciul împotriva lui Dinamo. În ultimii ani giuleştenii au evoluat de nenumărate ori în exil. Sau acasă, în faţa tribuneler goale. La fel au păţit Dinamo, Steaua, Craiova şi chiar Vasluiul. Comisiile federale iau regulamentul în mînă şi taie în carne vie. Întîi o etapă, apoi două, apoi trei. Recidiva e o agravantă în toate codurile de legi, de la Ecuator la Pol. Dacă în raportul observatorului scrie că au fost incidente, atunci nu te mai scapă nimeni de suspendare..
Citind sancţiunile, am putea crede că avem printre cei mai bădărani, neciopliţi şi needucaţi spectatori. Nişte gloate străbătute de atavisme, cărora atunci cînd nu le convine ceva, îşi aruncă ghioagele în teren. Şi mai avem şi nişte judecători neînduplecaţi, care au adus Codul lui Hamurabi în zilele noastre, nesocotind că acel pachet de legi precreştine opera pe un pămînt numit, la propriu, Babylon.
Sîntem asprii cu fărădelegea şi pentru că ne-am obişnuit să facem doi paşi în cărţi şi unul singur în viaţă. Ideal ar fi invers. Rapidul a primit trei etape de surghiun pentru că înaintea unui corner pe care urma să-l bată Elton s-a aruncat cu ceva în teren. Tot trei etape a fost suspendat terenul lui Betis fiindcă fanii i-au dat în cap cu o sticlă plină lui Juande Ramos, iar antrenorul rivalei sevilliene a ajuns la spital pe targă şi fără cunoştinţă. Noi, cu regulamentul în mînă, reacţionăm la trei coji de seminţe şi-o brichetă fără gaz cum reacţionează alţii la o tentativă de omor. Nu mai avem nuanţe, ci doar paragrafe.
În ritmul ăsta, pe spinarea fotbalului se va dezvolta o Inchiziţie a tribunelor, iar pe rugurile ei vor arde cluburile mai mult sau mai puţin eretice. Steaua şi Craiova n-au mai jucat pe teren propriu, pînă la această etapă, de astă-toamnă. Meciurile lor, ca şi ale Rapidului sau ale lui Dinamo, au fost sau vor fi un fel de memoriale ale exilului, cu ocnaşi deportaţi pe insule nelocuite. Dacă stăm cu ochii pironiţi pe texte de lege, nu eradicăm violenţa, şi doar creăm disidenţi acolo unde nu e cazul. Să nu ne închipuim că, în timp, spectatorii vor veni la meci cu unghiile tăiate! S-ar putea să avem surpriza să nu mai vină deloc.
„E periculos ca două grupuri masive de suporteri, de la Rapid şi Dinamo, să meargă în aceeaşi zi în afara Bucureştiului” — Constantin Zotta