Eroismul de altădată
După antrenamentul oficial al României, TVR a difuzat imagini alb-negru, din 1974, de la un eroic 0-0 al României în Olanda. Tot la Rotterdam, pe stadionullui Feyenoord. Ai noştri erau sparrnig-parteneri pentru marea echipă a lui Rinus Michels, care se […]
După antrenamentul oficial al României, TVR a difuzat imagini alb-negru, din 1974, de la un eroic 0-0 al României în Olanda. Tot la Rotterdam, pe stadionullui Feyenoord. Ai noştri erau sparrnig-parteneri pentru marea echipă a lui Rinus Michels, care se pregăteau pentru Mondial din Germania.
Rică Răducanu plonja după ghiuleaua lui Haan de la 40 de metri. Tot Rică scotea, în aceeaşi fază capul lui Geels de la rădăcina barei, pentru ca apoi să se ridice într-o fracţiune de secundă şi să respingă şutul lui Rensenbrink de sub bară. În propriu careu, Cornel Dinu, cu plete hippie şi cu banderola pe braţ, sărea la cap cu Neskeens, iar fundaşii centrali Sandu Gabriel şi Antonescu (îl mai ţine minte cineva pe blondul căpitan al Farului?) se întreceau în şpagaturi disperate în faţa adversarilor. Rezumatul a surprins o singură fază de atac a României, un şut ţopăit şi încet al lui Iordănescu în poarta goală, cînd jocul fusese oprit pentru un fault în atac.
E greu de spus dacă echipa României de acum 33 de ani avea clasă, dar accente de eroism avea sigur. Un meci cu Olanda, chiar şi amical, impunea sacrificiul, iar jucătorii despre care vedetele de astăzi spun că jucau cu basca pe cap, nu întîrziau să-l ofere cu generozitate.
Poate că acel rezumat pus astăzi în vestiarul tricolorilor ar fi mai eficient decît ore întregi de pregătire psihologică. Asta vrem! Să-l vedem pe Lobonţ răsărind din pămînt ca Rică şi pe Mirel băgînd piciorul ca Dinu. Şi poate reuşim să strîngem, dincolo de centrul terenului, mai multe sufragii decît a adunat atunci şutul slab al lui Iordănescu.