Meciul bugetarilor

Gheorghe Ştefan a hotărît ca 30 la sută dintre biletele pentru meciul România-Luxemburg să fie direcţionate către instituţiile de stat din Piatra Neamţ. Nu clipiţi prea des, nu ne aflăm în 1957, pe vremea socialismului biruitor la oraşe şi sate, […]

Gheorghe Ştefan a hotărît ca 30 la sută dintre biletele pentru meciul România-Luxemburg să fie direcţionate către instituţiile de stat din Piatra Neamţ. Nu clipiţi prea des, nu ne aflăm în 1957, pe vremea socialismului biruitor la oraşe şi sate, ci în 2007, în România, Uniunea Europeană, prima uliţă pe dreapta.

Orice comentariu rezonabil pe această temă ar fi trebuit să înceapă cu un paragraf în care să fie îndesate de-a valma meritele edilului. Că a făcut stadion apt să ia notă de trecere la inspecţii, că a montat scaune, nocturnă, că a văruit vestiarele, a pus termopane şi la final a vopsit totul în portocaliu, care în cazul de faţă nu e culoarea pîrdalnicei Olande, ci nuanţa Alianţei aflate în descompunere. OK, aşa stau lucrurile, dar investiţia nu s-a făcut din banii personali ai primarului, ci din fonduri publice pe care el doar le-a gospodărit. Oriunde, din careul de 16 metri la duşuri, de la fotoliile tribunei oficiale la fanionul de corner, se regăsesc bani din impozitele pe care cei peste o sută de mii de locuitori ai oraşului le-au achitat disciplinaţi.

Dar nu toţi se pot bucura. Echipa naţională va veni la Piatra Neamţ ca să se arate în primul rînd salariaţilor bugetari. Deşi impozit a plătit şi privatul de la butic, şi cel care lucrează la o companie de telefonie, bancă, firmă privată de tuns ouă sau holding de împachetat fum. Angajaţii din sectorul particular trebuie să se bulucească la coadă, ca în imaginea pe care o puteţi admira şi înjura mai jos. Salariatul de la Primărie, Prefectură, Poliţie şi aşa mai departe se duce la serviciu şi-şi găseşte biletul pe masă, într-un plic, împreună cu salutările de rigoare scrise pe cartea de vizită a distribuitorului.
Cu toate acestea, Gheorghe Ştefan e liberal, adică serveşte o doctrină care indiferent dacă e de partid sau de platformă nu dă mură-n gură celor mulţi, ci îi pune să muncească. Liberalismul înseamnă şanse egale pentru toţi. Încurajează iniţiativa privată, în timp ce liberalul Ştefan îi dă la cap în detrimentul Statului, aşa cum se întîmpla pe vremea colectivizării.

Meciul cu Luxemburg e o formalitate pentru România şi un canon pentru suporterii ei nebugetari. Conform deciziei primarului, echipa naţională se vinde pe bază de tabel, în intreprinderi şi instituţii. Ea nu aparţine în egală măsură tuturor, fiind mai mult a funcţionărimii şi ofiţerimii privilegiate. Dar poate lucrurile nu stau aşa şi Ştefan are dreptate în separatismul său bugetar. Vom verifica în Olanda dacă angajaţii de stat vin încolonaţi de la intreprinderi la „De Kuip”, în timp ce fermierii, vînzătorii de lalele, proprietarii de mori de vînt sau fetele din vitrine, care tot private sînt, se bat voiniceşte pentru ce-a mai rămas.