Perfectul simplu, prezentul complicat
Pentru a transforma în cioburi un car plin cu oale e nevoie doar de un par. După cum ajunge o singură înfrîngere ca oltenii să se încaiere. La bucurie, toată suflarea are merite. La necaz, trebuie depistat obligatoriu un vinovat […]
Pentru a transforma în cioburi un car plin cu oale e nevoie doar de un par. După cum ajunge o singură înfrîngere ca oltenii să se încaiere. La bucurie, toată suflarea are merite. La necaz, trebuie depistat obligatoriu un vinovat şi jupuit de viu în văzul mulţimii. Ştefan Covaci, după cîţiva ani trăiţi la marele Ajax şi la naţionala Franţei, constata că pe români nu-i desparte de marile puteri neapărat neştiinţa jocului, cît incapacitatea de a gestiona psihic momentele importante. Să nu faci din victorie nuntă şi din înfrîngere înmormîntare, asta a înţeles în Occident cel prin mîna căruia au trecut Cruyff şi Neeskens.
La olteni simplitatea devine brusc complicată. Aceeaşi Craiovă care era urcată pe soclu după impresia lăsată în urmă cu o săptămînă pe Dinamo, e făcută zob acum. Patronul atacă frontal şi public antrenorul, învinuindu-l pentru eşecul cu Bistriţa. Judecata e inapelabilă („eu bag milioane de dolari”) şi îndreptăţită (să ne explice domnul Mourinho de ce am pierdut cu Gloria”). Dar e sumară (Ştiinţa nu mai fusese înfrîntă din noiembrie) şi lipsită de profunzime (în fotbal nu e obligatoriu ca după un egal cu Dinamo să cîştigi automat meciul cu nea Jean).
Poate că Fane Stoica e vinovat, poate că e chiar principalul culpabil. Dar, în toamnă, cînd era într-o situaţie disperată, Craiova a angajat antrenor, nu diriginte de liceeni şi nici psiholog care să readucă printre pămînteni o gaşcă de puşti transformaţi după egalul din Ştefan cel Mare din fotbalişti la început de drum în fiinţe plutitoare. E greu de crezut că Stoica i-a spus lui Pîrvu să rateze cu poarta goală sau că l-a sfătuit pe Dănănae să pice în fund lîngă adversar. Dar aceste lucruri s-au întîmplat şi sigur se vor mai întîmpla. Universitatea traversează campionatul cu jucători care au 15-20 de meciuri în prima ligă, iar faptul că unul dintre ei a ajuns, mai mult sau mai puţin conjunctural, la lotul naţional, îl creditează şi pe antrenor.
Deasupra Craiovei stă acum drobul de sare al retrogradării, exact pe aceeaşi grindă de sus, unde se cuibăriseră elogiile din săptămînile trecute. Fatalismul substituie efuziunea şi invers cu o viteză specifică zonei, dar prea mare pentru evoluţia firească a lucrurilor. În Bănie se poate înfiripa un proiect pe termen lung, dar întîi trebuie lăsat să se nască. Dacă visele de mărire şi declaraţiile optimiste se împiedică în ciotul unei înfrîngeri „de parcurs”, atunci înseamnă că azi e abia ieri şi mai e foarte mult pînă mîine.
„E normal ca patronul să fie supărat, pentru că el dă banii. Eu răspund pentru rezultate şi îmi asum înfrîngerea”
Ştefan Stoica