Zilierul
Henrik Larsson bagă mingea în poarta lui Sylva de la Lille. Aşa cum a mai băgat-o de sute de ori în poarta unui şir lung de echipe. Nu e spectaculos, ci doar prompt. Încadrat de Cristiano Ronaldo şi Rooney, pare […]
Henrik Larsson bagă mingea în poarta lui Sylva de la Lille. Aşa cum a mai băgat-o de sute de ori în poarta unui şir lung de echipe. Nu e spectaculos, ci doar prompt. Încadrat de Cristiano Ronaldo şi Rooney, pare bunicul care-şi ţine nepoţii de mînă, să n-o zbughească în stradă, printre maşini.
Manchester a adus, împrumut pentru trei luni din Suedia, un atacant de 35 de ani care-şi trăise traiul şi-şi mîncase mălaiul. Acum detaşarea în interes de serviciu a expirat şi nu mai există perioadă de graţie. Larsson va mai juca sîmbătă în Cupă împotriva lui Middlesbrough, după care se va întoarce, aşa cum a promis, la Helsingbgorul de baştină. La o cu totul altă dimensiune. În semiamatorism, dar, în acelaşi timp, în aerul curat şi limpede al Nordului.
La golul suedezului, Sir Alex ţopăia vioi sincer, dincolo de vîrstă şi de titlu nobiliar. Iar Old Trafford, teatrul multor vise, încerca să priceapă realitatea. Un zilier de lux a zugrăvit drumul către ligă, a raşchetat parchetul spre titlul din Premiership, iar acum îşi ia şpaclul şi pleacă. Prezentul s-a terminat, eternitatea continuă.