Idealul imoral sau imoralul ideal?

E greu de crezut că odată isprăvindu-l de citit pe Coelho, Gigi Becali va plonja în lecturarea lui Mark Twain. Americanul n-a combătut despre războinici de-ai luminii, aşa că opera sa referitoare la puştani fugiţi de-acasă cu pluta pe Missisippi, […]

E greu de crezut că odată isprăvindu-l de citit pe Coelho, Gigi Becali va plonja în lecturarea lui Mark Twain. Americanul n-a combătut despre războinici de-ai luminii, aşa că opera sa referitoare la puştani fugiţi de-acasă cu pluta pe Missisippi, precum Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, nu cadrează cu nivelul unui viitor prezidenţiabil. Poate doar o adaptare, ceva în genul „Un Rege decar la curtea Regelui Gigi” să ispitească.

Printre multe ziceri de duh, scriitorul neconsumat la Palatul Auschnit Reloaded a dat una grea de tot. A zis că orice lucru bun în viaţă e ilegal, imoral sau îngraşă. Ei, şi? Ce-i cu asta? Că doar Întîistătătorul Stelei iubeşte legalitatea, dovadă schimbul de terenuri, perfect legal, cu Armata. De îngrăşat, nu pune un gram pe el, probabil că are metabolismul bun şi arderile intense. Dar cu morala cum stă? Perfect, nemaipomenit, încîntător. Maxima moralia personală îl împiedică să recurgă la soluţia pe care a recunoscut-o drept ideală, cu Hagi-Popescu, şi-i impune să se canonească pe mai departe cu ce are.

Morală persoană Gigi Becali! Spune în gura mare, băi Oli, Băi MM, io sînt moral, io nu vă dau pe voi afară, deşi ar trebui. Rezultă din context că ceilalţi doi, Gică plus Gică, sînt mult mai valoroşi, doar hipermoralitatea interzicînd cu desăvîrşire consumarea unui asemenea fruct oprit.

Oare cît de moral e să spui că eşti supărat pe antrenorul care nu ţi-a băgat finul fundaş central? Sau să-l măscăreşti în fiecare declaraţie pe cel care te-a dus în Liga Campionilor şi în semifinalele UEFA, asta e tot moral, nu? Cînd e vorba de rubedenii, franciscanul Gigi nu mai practică asceza. Posteşte apăsat doar pentru a-i arăta lui Oli cine-i şeful. Şi că plăpîndu-i destin tehnico-tactic se află în mîinile auguste ale patriarhului de Pipera.

În toată această înduioşătoare lecţie despre morală, surprinde jocul în zonă extrem de restrînsă al antrenorului. Acuzat că ar fi defensiv pe gazon, Olăroiu evoluează ermetic, betonat chiar, în relaţia cu patronul. Nici o declaraţie dincolo de centrul terenului, închiderea tuturor culoarelor către propria persoană. Posesia e zdrobitoare în favoarea lui Gigi şi singura rezolvare ar fi jocul pe contraatac. Şuturile la poarta Palatului sînt, însă, extrem de riscante.

„Într-adevăr, ar fi ceva ideal pentru mine, hagi antrenor şi Popescu preşedinte. Dar nu ar fi moral” — Gigi Becali