Flori şi întrebări
Lacrima se usucă şi rămîne durerea. Peste ea se aşază de obicei uitarea şi foarte rar luciditatea.
Octavian Belu a fost unul dintre puţinii lucizi ai duminicii care ne-a luat-o pe Maria Cioncan. Cum se deplasează sportivii? De ce conduc […]
Lacrima se usucă şi rămîne durerea. Peste ea se aşază de obicei uitarea şi foarte rar luciditatea.
Octavian Belu a fost unul dintre puţinii lucizi ai duminicii care ne-a luat-o pe Maria Cioncan. Cum se deplasează sportivii? De ce conduc ei şi nu altcineva? De ce merg cu maşinile lor şi nu cu ale federaţiilor? Nici unul dintre şefii pe care i-a avut sportul nostru nu şi-a pus aceste întrebări.
Viaţa sportivului e trepidantă. Am văzut nu o dată fotbalişti care în toiul nopţii, pe ploaie, străbăteau ţara pentru a sta o zi cu familia. Noaptea următoare refăceau traseul în sens invers. Altă ploaie şi altă oboseală.
Pe mormîntul Mariei e loc doar pentru flori. Întrebările sînt pentru cei rămaşi. La doi ani de permis nu pleci în faptul zorilor de la Meteore spre Bucureşti. Sînt peste 800 de kilometri, e ianuarie, ceaţă peste Balcani şi capcane în Bulgaria. Titi Aur spunea cîndva că devii şofer după prima sută de mii de kilometri. Iar ăsta e chiar drum pentru şoferi!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele