Floarea de colţ
E greu de spus dacă Rapid a jucat bine sau rău în faţa lui Rosenborg. După o lună şi ceva de pauză se pot trece cu vederea cîteva pase inexacte sau o uşoară gîfîială spre final, în ciuda schimbărilor. Pînă […]
E greu de spus dacă Rapid a jucat bine sau rău în faţa lui Rosenborg. După o lună şi ceva de pauză se pot trece cu vederea cîteva pase inexacte sau o uşoară gîfîială spre final, în ciuda schimbărilor. Pînă la debutul returului mai sînt 6 săptămîini, timp suficient ca Ganea să se sincronizeze cu mijlocaşii (Măldă e mijlocaş, să nu uităm!), iar pe stînga să apară, în fine, o soluţie în locul lui Karamian.
Înainte de a juca bine sau rău, Rapidul joacă perimat, desuet, răsuflat. Nu neapărat ca prestaţie individuală, pentru că oamenii îşi dau silinţa, cît mai ales ca manieră. Un 3-4-3, sau 3-4-1-2, sau 3-4-2-1, ziceţi-i cum vreţi, în care, pînă ca faza de construcţie să ajungă la centrul terenului, mingea trece de cîte două ori pe la fiecare apărător. Urmează apoi o pasă lungă, de obicei de la Maftei, pe care Zicu, să zicem, o primeşte undeva la gît. Stilul nici nu atrage estetic, nici nu dă roade, dar e păstrat cu sfinţenie, ca o floare de colţ presată între două pagini de carte. Frumos, rarisim, gingaş, dar inutil.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele