Sărmana Sevilla

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, după o dezbatere lansată ieri pe blogsport.ro. Nici nu ştim ce ne dă mai multe speranţe: gîndul eventualei refaceri rapide a lui Andrey sau seria îngrozitoare a andaluzilor de la acest început […]

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, după o dezbatere lansată ieri pe blogsport.ro. Nici nu ştim ce ne dă mai multe speranţe: gîndul eventualei refaceri rapide a lui Andrey sau seria îngrozitoare a andaluzilor de la acest început de an. Echipa lui 2006, conform statisticilor, a luat două bătăi în campionat şi a izbutit în Cupă doar un străveziu 0-0 cu Rayo din Segunda. Victoria din finala UEFA, atentatul asupra Barcelonei din Supercupă şi succesul în faţa Realului din toamnă par, cel puţin pentru moment, oase de dinozaur dezgropate din întîmplare. Juande Ramos e ademenit spre Chelsea, cu vîrful Kanoute cu tot, iar de Dani Alves se interesează toată lumea. Să-şi fi băgat dracul coada? Şi dacă a făcut-o, oare nu s-a grăbit puţin? Pînă la meciul direct mai e o lună, timp în care poate ieşi din criză un imperiu, nu doar o biată echipă de fotbal!

Din criză se iese la fel de uşor sau de greu după cum se intră. Deocamdată ne uităm peste gard şi vedem că Sevilla se simte cam rău. Capra vecinului are greţuri cu Mallorca şi vertijuri cu Zaragoza. Şi ce dacă? Important e s-o ia ameţeala atunci, în februarie. Aşa a ameţit Valencia acum doi ani. A venit din Ligă, fusese echipa anului în 2004, cîştigase titlul în Spania şi i s-a înfundat în noroiul din Ghencea. Situaţia seamănă pînă la noroi – acum terenul Stelei e bun – şi pînă la rezultat. În rest, o grămadă de similitudini dătătoare de speranţe.

Bine ar fi să jucăm cu Sevilla nu în februarie, ci acum. La noi e cald ca-n aprilie, la ei, şi mai şi. Noi, românii, cu forma de la Kiev, ei cu deruta actuală. Din păcate, nu se poate. Vom juca la datele stabilite, ei cu criza probabil depăşită, noi cu….

Cu ce? Înfrîngerile Sevillei ne provoacă ispite, iar ştirile de la Coverciano ne ridică întrebări. Cine va fi rezerva lui Cernea? Unde va juca Dică în februarie? La Werder, la Villa sau pe Sanchez Pizjuan? Rădoi şi Iacob vor mai fi cei dinainte de accidentări? Va veni, în sfîrşit, Camus, sau biblioteca lui Oli e completă şi nu mai e loc de alţi scriitori?

Aceste dileme rămîn valabile încă o lună. Poate că dacă nu intervenea sevrajul Sevillei, nici nu ni le puneam. Plecam de la premisa că e echipa anului 2006, iar o înfrîngere decentă în faţa ei nu dezonorează, ci face parte din program. Aşa însă, Mallorca, Zaragoza şi Rayo ne-au dat speranţe. Ce vom face cu ele, rămîne de văzut.

Sevilla e un fel de Jack cocoţat pe vrejul de fasole, de unde trebuie să coboare — Bogdan,unul dintre cititorii care au participat la dezbatere

Au contribuit: AlinB, Cristi, Dragoş, Bogdan, Dragoş H, Astian, Dr@goş Eftimie