Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

O inimă, sub pijama

Structural, cordul tuturor oamenilor e la fel. Două atrii, două ventricule, artere care duc sîngele şi vene care-l aduc înapoi. Un pumn de ţesut roşiatic, pulsînd, care pune în mişcare aproximativ acelaşi volum de sînge, dar în care încap, fără […]

sâmbătă, 13 ianuarie 2007, 6:23

Structural, cordul tuturor oamenilor e la fel. Două atrii, două ventricule, artere care duc sîngele şi vene care-l aduc înapoi. Un pumn de ţesut roşiatic, pulsînd, care pune în mişcare aproximativ acelaşi volum de sînge, dar în care încap, fără nici o legătură cu fluxul sangvin, cantităţi diferite de sentimente.

De pe patul spitalului, Rică Răducanu umple, cu statura-i mătăhăloasă, ecranul televizorului. Aşa cum l-a umplut de fiecare dată în ultimii ani, cînd i-a înveselit pe cei de dincolo de tubul de sticlă sau aşa cum i-a bucurat, enervat şi ridicat în picioare pe cei care azi au măcar 30-35 de ani şi au apucat să-l vadă în poarta echipei naţionale. La aproape 61 de ani, are probleme destul de mari. În pijama, şosete şi papuci, ridicat pe pernă în capul oaselor, încearcă să glumească. Rîde şi el de ce spune, dar nu e rîsul lui. Stă cu mîna la inimă, ca şi cum ar arăta că acolo, în acel loc de sub bluza de pijama, au încăput toţi cei cărora le vorbeşte acum.

În vară, Sorin Satmari m-a rugat să-i scriu prefaţa unei cărţi. -Rică Răducanu, cu „R” de la Rapid-. De fapt, o continuare a mai vechiului volum „Prea mare pentru un careu atît de mic”, apărut la începutul anilor ’90 şi prefaţat atunci de Ioan Chirilă. Peste 300 de pagini cu întîmplări povestite de Rică autorului. Una dintre ele: spre final de carieră, Rică se transferase la Steaua şi primise grad militar, făloşindu-se cu uniforma sa cea nouă. Într-o seară, tîrziu, după o sesiune prelungită de şpriţuri, s-a urcat în tramvai împreună cu alţi colegi stelişti, şi ei tot în ţinută militară. Au făcut ce-au făcut şi l-au lămurit pe vatman să-i ducă pe fiecare pînă aproape de casă, deşi traseul tramvaiului era cu totul altul. Cu greu au acceptat să nu fie transportaţi chiar pînă în faţa porţii, acceptînd în cele din urmă că tramvaiul nu poate să meargă decît pe-acolo pe unde are şină. Sau alta: prin anii ’60, Eugen Barbu, marele scriitor, era vicepreşedintele FRF, iar echipa naţională tocmai pierduse un meci important. Şedinţă mare, cu mahării de la partid. E.B. pactizase cu jucătorii şi spera că, dacă le va trage el un perdaf scurt, politrucii nu vor mai da sancţiuni. Şi începe Barbu: „Măi băieţi, de ce nu luptaţi şi voi pînă la epuizare, ca englezii!?”. La care, vine replica lui Rică: „Da, ce, nea Jeane, matale scrii ca Shakespeare?”

Ăsta e Rică şi aşa a fost întotdeauna. Nu s-a certat niciodată cu nimeni, n-a avut conflicte, n-a tras cu dinţii de funcţii sau de bani. Pacientul Rică e la fel. Glumeşte („e groasă, tăticu!”) şi caută, parcă, în obiectivul camerei care-l filmează, sprijinul celor pe care i-a iubit. În afară de un gînd bun, n-are nevoie de nimic altceva.

„Sînt obosit. A trebuit să stau 13 ore nemişcat!” — Rică Răducanu

Comentarii (59)Adaugă comentariu

Machiavelli (6 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 0:00

Sunt un stelist care crede ca Rica Raducanu este un personaj f simpatic.

jeanel (5 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 0:15

sanatate

ratzaldo (2 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 0:35

multa sanatate nea Rica!
un stelist

papagigli (13 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 0:46

Nu am mai vazut un blog atit de curat si civilizat. Se vede treaba ca subiectul articolelor este de vina si nu cititorii. Gazetari luati aminte!
Felicitari tuturor celor care au postat pe acest blog.
Rica, dupa cum vezi, toti suntem alaturi de tine. Nu ai de ales, trebuie sa te faci bine. Multa sanatate si viata lunga!

Adrian Georgescu (5 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 1:28

@jose: suscriu cu toata caldura la M.H. Simionescu si Banulescu.

Adrian Georgescu (5 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 1:29

„subscriu”, desigur

Calin Goia (1 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 1:42

Multa sanatate nea Rica iti ureaza toti Rapidistii din Lugoj

DORIAN B. (10 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 1:44

pe la mijlocul anilor 80′ eram rezerva de portar la Poiana Campina , meci in divizia C cu Avicola Crevedia..
in poarta gazdelor …Rica Raducanu…pe culoarul de la vestiare inainte de inceperea jocului m-am gandit sa-l enervez un pic pe Tamngo ,poate o sa joace prost : Nea Rica , nu te supara am si eu o intrebare …cum a fost cu Sportul atunci cand te-a lovit mingea in spate si au marcat cei de la Steaua ( mingea sutata la poarta se ducea in aut de poarta , iar RIcanu’ mergea agale paralel cu linia de fund , Staeua egalind si mai apoi castigand cu 2-1 meciul direct cu Sportul St.care era pe primul loc ) raspunsul lui Rica fara replica : Taticu ‘ am incercat un stop da nu mi-a iesit !!!….
MULTA MULTA SANATATE RICA SA TE FACI BINE SI SA MAI VEZI SPITALUL PESTE 40 DE ANI !!!!!

eu (1 comentarii)  •  14 ianuarie 2007, 1:46

Eugen Barbu. Plagiat, non-valoare. Discutia poate continua. Nu am sa fiu nici unul care sa il laude, dar nici cel care sa ii arunce in geanta caramida infierarii proletare, asa cum am vazut ca se poarta. Un singur lucru am de spus. Desi nu este chiar ceea ce va asteptati sa fie, cititi UNSPREZECE. Apoi, reveniti. Si spuneti-va pentru a doua oara parerea despre acest individ care, va asigur, este departe de sufletul meu.

Comentează