Cobra transferurilor
Impresarii au îndeobşte o imagine publică proastă, sufletele romantice, obişnuite să citească alternativ o pagină de ziar de sport şi un capitol din „Coliba unchiului Tom” asemănîndu-i cu negustorii de sclavi. Cînd analizezi prototipul agentului, vezi automat ridurile aspre ale […]
Impresarii au îndeobşte o imagine publică proastă, sufletele romantice, obişnuite să citească alternativ o pagină de ziar de sport şi un capitol din „Coliba unchiului Tom” asemănîndu-i cu negustorii de sclavi. Cînd analizezi prototipul agentului, vezi automat ridurile aspre ale lui Ioan Becali şi auzi vocea sa de sicilian bătrîn care se mişcă precum peştele în apă printre milioanele Americii.
Vă vine sau nu să credeţi, dar Adrian Ilie e impresar. Bolta din meciul cu Columbia a rămas undeva în urmă, iar astăzi fostul mare jucător dă telefoane, mailuri şi bea cafele profesionale pentru Croitoru, Dani Coman sau pentru importantul pluton de la UTA, unde deţine monopolul. E deschis, comunică, nu se ascunde de telefoanele ziariştilor. El, fotbalistul care scotea două silabe pe an. „Cobra” a intrat într-o lume nouă, în care nu mai e star, ci truditor care trebuie să bage alunecări pentru fiecare mie de dolari din contractul vedetelor pe care le impresariază.