Campanie anti-gafă
Andrey Nazario Afonso. Putea fi Ronaldo Ronaldinho Paulinho Albertinho Jairzinho. Nu ne spunea, oricum, nimic. Un brazilian dintre miile care visează să joace în Europa.
Periplul sud-american al managerului general din Ghencea are un prim rezultat palpabil. Andrey. Probabil că […]
Andrey Nazario Afonso. Putea fi Ronaldo Ronaldinho Paulinho Albertinho Jairzinho. Nu ne spunea, oricum, nimic. Un brazilian dintre miile care visează să joace în Europa.
Periplul sud-american al managerului general din Ghencea are un prim rezultat palpabil. Andrey. Probabil că aşa-i vom spune, pe numele de sfînt ortodox lipit lîngă alte două nume catolice.
1,95, 23 de ani, 43 la picior. Campion mondial de tineret. Cifre, date antropologice. Destul, ajunge, exactitatea irită! Privire romantică, de amorez înşelat în telenovele. Asta deja e o impresie subiectivă, fără importanţă între buturi. Acolo contează întotdeauna tehnica, deseori curajul, uneori şi norocul. N-avem de unde să ştim dacă Andrey posedă aceste calităţi.
Ştim însă că de mai bine de-o jumătate de secol o prejudecată traversează fotbalul. Aceea că portarii brazilieni ar fi slabi. Poate că au fost, dacă ne aducem aminte de celebrul Waldir Perez. Dar nu mai sînt, dacă ne uităm la Dida, Julio Cesar, Doni, angajaţi la cele mai importante echipe din serie A, sau la Gomes, titularul lui Eindhoven. De cînd Europa hrăneşte îmbelşugat imigranţii din favele, mănuşile au devenit o miză şi pentru brazilieni.
E greu de spus dacă portarii de la Rio şi Sao Paulo au devenit o modă. În fotbal, moda o dă valoarea. Iar aceasta poate veni de oriunde, chiar şi de la Figueirense. Mai puţin din ţară, unde portarii nu se mai fabrică demult. În afară de Coman şi, oarecum, Marius Popa, solul românesc e arid la acest capitol.
Pînă nu-l vedem pe Andrey la treabă, adică pînă prin februarie, n-avem voie să vorbim nici de bine, nici de rău. Putem spune doar că pentru MM Stoica miza e uriaşă. Încă un Carlos şi dimensiunea sa de scouter va fi serios retuşată. Încă o reuşită gen Thereau şi acţiunile sale vor creşte, făcîndu-ne să tăcem chiar şi cînd vom auzi stridenţe de genul „Vreau să văd un conducător de club care-şi duce de trei ori echipa în primăvara europeană”.
Vrînd-nevrînd, Andrey va fi comparat cu Carlos. La toate capitolele. Ieşiri pe centrări, plonjoane, detentă, pumni daţi fotoreporterilor, sticle de şampanie vărsate pe costumul lui Gigi, nopţi petrecute în discoteci şi, mai ales, gafe. De fapt, Steaua asta caută. Un portar decent, care să nu gafeze şi să apere ce e de apărat. La 500.000 de euro, cît costă Andrey, decenţa nu e o pretenţie exagerată.
„De cînd m-am apucat de fotbal, am visat să ajung să joc într-o zi în Europa” — Andrey Nazario Afonso