Diverşi patrioţi

După ce a opărit poarta lui Cernea, Florin Cernat a profitat de seara sa fastă şi a turnat apă clocotită şi peste Mircea Lucescu. Pe excelentul mijlocaş, cel mai bun jucător al Kievului, căruia pe nedrept selecţionerul nu-i acordă nici […]

După ce a opărit poarta lui Cernea, Florin Cernat a profitat de seara sa fastă şi a turnat apă clocotită şi peste Mircea Lucescu. Pe excelentul mijlocaş, cel mai bun jucător al Kievului, căruia pe nedrept selecţionerul nu-i acordă nici o atenţie, îl doare capul dacă la Lucescu în familie e sau nu petrecere după eliminarea din Europa a marii rivale din Ucraina.

După aproape 50 de ani de fotbal şi 30 de antrenorat, e greu de crezut că Lucescu mai e în stare să sară într-un picior după un X. Doar el a postulat, ca să-şi explice propriile stări sufleteşti, că preţul succesului e invidia şi preţul eşecului e singurătatea. De bucurat în adîncul sufletului s-ar putea să se bucure pentru contraperformanţa rivalilor din campionat, care, între noi fie vorba, în meciurile directe vin deseori cu argumentul că patronul lor e frate cu preşedintele federaţiei.

Plecînd de la amintirea deloc plăcută că toţi românii, inclusiv Mircea Lucescu,  s-au întristat profund la Copenhaga, atunci cînd Cernat a ratat singur cu portarul danez calificarea la Euro 2004, să admitem că antrenorul lui Şahtior are dublu motiv de bucurie. Că au pierdut rivalii şi că au învins românii, fie ei chiar şi stelişti. Pentru că atunci cînd a semnat cu Ahmetov, e greu de crezut că i s-a trecut în contract o clauză conform căreia la duelurile româno-ucrainene trebuie să ţină cu plătitorii în detrimentul strămoşilor.

În duelul estului, dacă Florin Cernat a dat greşit cu declaraţiile, măcar a nimerit-o în poartă cu mingea. În schimb patronul Surkis a dat cu bîta-n baltă din toate punctele de vedere. Onestul magnat de taiga, regele diamantelor, prinţul vinurilor vechi, a făcut pe miratul că preşedintele lui Dinamo Bucureşti îşi doreşte ca Steaua să piardă. El, patriotul ucrainean, ţine cu Şahtior, Dnepr, Krivoi-Rog, cu Donbasul lui Stahanov şi cu alţi conaţionali!

Tuşant. Mişcător. Lacrimogen. Ce mare patriot e taica Igor ! Pe el îl doare ţara mai tare ca măseaua, nu ca pe imperialiştii ăia, care procedează pe dos. Apatridul de Moratti chiuie cînd o fură Milanul la Atena, iar Realul şi Barcelona îşi urează reciproc succes european cu deştele încrucişate a ghinion. Habar n-au ei ce-i aia ţară, vine urmaşul lui taras Bulba să-i înveţe. Surkis, patriotul ideal care finanţa aripa filocomunistă atunci cînd ucrainenii au degerat o lună în piaţa din Kiev pentru revoluţia portocalie. El, patriotul care a adunat avere 3 miliarde de euro plătindu-şi, fireşte, impozitele la stat. El, care  are afaceri cît se poate de curate, sub dopul sticlelor de vin vechi zărindu-se crestătura înălţătorului şi vîrful cătării. Mulţumim frumos, dar nu Surkis trebuie să-i înveţe pe români ce şi cum să iubească! Dasvidania, patriotule! La arme!

„Cred că e petrecere la Mircea Lucescu în familie. Dacă am fi cîştigat, nu mai ieşea din casă”
Florin Cernat