Ce ştim şi ce nu ştim despre noi
„Românii sînt rapizi, puternici fizic, tehnici, au condimentele esenţiale pentru a face oricui viaţa imposibilă” Site-ul oficial al Federaţiei Spaniole
Ştim că: – avem o rară dezinvoltură în faţa unor adversari cotaţi, dar care traversează momente dificile. Ne-am născut cu […]
„Românii sînt rapizi, puternici fizic, tehnici, au condimentele esenţiale pentru a face oricui viaţa imposibilă”
Site-ul oficial al Federaţiei Spaniole
Ştim că:
– avem o rară dezinvoltură în faţa unor adversari cotaţi, dar care traversează momente dificile. Ne-am născut cu instinct, depistăm exact unde se află deruta inamicului şi acţionăm impecabil, ca nişte killeri profesionişti care toată viaţa au gîtuit contra-cost babe bogate, dar paralizate;
-putem arăta uneori ca o echipă mare, cu condiţia să ne dorim asta. Lipsa mizei imediate ne descătuşează, ne conferă o neaşteptată libertate de mişcare. Din păcate, dezinvoltura dispare atunci cînd pe masă sînt punctele, iar absenţa ei ne face să tremurăm la Tirana şi chiar acasă în faţa modestului Belarus;
-avem puncte fixe în echipă, în jurul cărora trebuie să reuşim celelalte implanturi cu care să întregim un puzzle competitiv. În mod normal, axa Coman – Chivu- Cociş- Mutu-Marica, plus Raţ, trebuie neapărat fructificată, vîrsta celor enumeraţi permiţîndu-ne să menţinem această osatură măcar încă 4-5 ani;
-Marica e unul dintre cele mai bune vîrfuri tinere ale Europei, iar locul său e acolo, în faţă, în centru, plasarea sa pe extrema dreaptă la Cadiz timp de o repriză semănînd cu instalarea unui candelabru de aur într-o cameră cu mobilier futurist, în linii drepte;
-fundaşul dreapta e în continuare o problemă. Nu pentru că Petre Marin n-ar fi bun, ci fiindcă are 33 de ani şi e de meserie fundaş stînga. Bădoi nu e apărător clasic, lui Contra îi lipsesc meciurile, iar ochii lui Ogăraru nu-i plac selecţionerului.
Nu ştim dacă:
-Rădoi va putea reveni printre tricolori cu randament maxim. Perechea de mijlocaşi centrali e foarte importantă, iar selecţionerul, după dispariţia lui Dorinel din peisaj, încă ezită, cu Ovidiu Petre, Măldărăşanu, Roşu, Paraschiv, chiar Mărgăritescu. Rădoi apt ar rezolva o parte a problemei, mai ales că pe lîngă cei de mai sus mai există şi varianta Lazăr, deloc de neglijat;
-rămînerea îndelungată a lui Cociş la Tiraspol nu-i va afecta cumva randamentul. Unui jucător de talia lui îi trebuie o echipă cu dimensiune, unde să crească. La aspiraţiile lui Şerif, Răzvan, care acum trei ani o refuza pe Dinamo, ar rămîne să se mulţumească doar cu banii transnistrenilor, fiindcă de creştere valorică nu poate fi vorba la un nivel atît de scăzut precum campionatul Moldovei;
-vom reuşi să decantăm părţile bune ale acestei victorii răsunătoare. Un singur exemplu: acum aproape trei ani zdrobeam Germania în Giuleşti cu 5-1, trei dintre marcatorii de atunci fiind la debutul carierei internaţionale. Unul, neamţul Lahm, a urcat mereu, jucînd o semifinală de Mondial. Pentru ceilalţi doi, Pleşan şi Caramarin, zîmbetul destinului s-a dovedit fals.