Eternul test util

Nu există în lume meci amical ai cărui protagonişti să nu ţină pledoarii pe tema utilităţii. E util să joci la Mogoşoaia, cu porţile închise, contra rezervelor Sportului şi e şi mai util să combaţi la Cadiz cu Spania.

Chiar […]

Nu există în lume meci amical ai cărui protagonişti să nu ţină pledoarii pe tema utilităţii. E util să joci la Mogoşoaia, cu porţile închise, contra rezervelor Sportului şi e şi mai util să combaţi la Cadiz cu Spania.

Chiar că e util, extrem de util, îngrozitor de util, dacă ne permite gramatica aceste expresii. Din mai multe puncte de vedere.

Întîi, că e Spania. Precedentul amical a fost cu Cipru la Constanţa şi am rîs cu toţii. Acum nu mai e nimic de rîs. Spania e în prima linie, ca atare, avem miză dublă, jocul şi rezultatul. Nu te poţi face de rîs, agenţiile de presă abia aşteaptă să pună semne de exclamare după scoruri astronomice. Spania e, măcar teoretic, de teapa Olandei, pe care o vom întîlni în martie. Jucăm în deplasare, ca şi cu olandezii, nici nu se putea mai bine.

Apoi, pe de altă parte, Spania e într-o pasă cît se poate de proastă. A pierdut în Suedia şi la modesta Irlanda de Nord. Venerabilul Aragones nu mai e tratat ca o somitate, ci precum un om de 68 de ani, cu zaharisirea profesională corespunzătoare vîrstei. Aşa că apar pentru noi condiţiile unui rezultat bun, fiindcă că nimic nu e mai prielnic decît să pui beţe în roate unora care în ultima vreme s-au împiedicat chiar şi cînd mergeau pe jos. Sigur că după cele două înfrîngeri ale ibericilor a venit victoria cu Argentina,  dar dacă au putut nord-irlandezii, noi de ce n-am putea?

Mai sînt motive pentru care seara de la Cadiz ne e extrem de folositoare.  De exemplu, putem observa ceea ce de fapt ne era mai demult clar. Că între selecţioner şi Mutu există o groapă adîncă pe care ambele părţi abia aşteaptă s-o transforme în prăpastie.

Că pe stadionul de la malul Atlanticului vor fi o grămadă de impresari. Nimic rău în asta, fiindcă legile fotbalului sînt clare: cluburile puternice cumpără jucători, iar cele slabe îi vînd. După cum clare sînt şi consecinţele legilor: impresarii iau banii.

În fine, că FRF a dat senzaţia că şi-a încheiat nobila misiune parafînd amicalul şi n-a mai catadicsid să negocieze şi ora. Sigur că decid cei care dau banii, în cazul de faţă televiziunea spaniolă care deţine drepturile. Însă nici o federaţie civilizată şi electrificată n-ar fi acceptat ca reprezentativa ei să dispute în Europa, unde diferenţele de fus sînt mici, un meci de la ora 23:00, în timpul săptămînii. Unu noaptea, cînd se termină amicalul, poate e o oră rezonabilă perntru federali, dar foarte tîrzie pentru mulţi microbişti care a doua zi în zori se duc la treabă.

„Nu ştiu dacă vom cîştiga. Important e că jucăm cu Spania, o echipă cu o mulţime de valori” — Mircea Sandu