Din punct în punct

Rapidul nu joacă foarte diferit faţă de anul trecut. Poate puţin mai lent în atac, poate ceva mai nesigur în apărare, dovadă că Hapoel, o echipă fără dimensiunea lui Feyenoord sau a Herthei, a avut mai multe ocazii la poarta […]

Rapidul nu joacă foarte diferit faţă de anul trecut. Poate puţin mai lent în atac, poate ceva mai nesigur în apărare, dovadă că Hapoel, o echipă fără dimensiunea lui Feyenoord sau a Herthei, a avut mai multe ocazii la poarta lui Coman decît olandezii şi nemţii la un loc.
 

Nici rezultatul n-ar fi în cele din urmă dramatic. E un punct adus de afară, iar fotbalul românesc are încă reflexul clasamentului adevărului, folosind semnele algebrice plus şi minus ca pe nişte repere vitale ale existenţei. Problema e însă alta. Cupa UEFA, în această structură a grupei, operează obligatoriu cu victorii, axiomă valabilă şi indestructibilă cîtă vreme două succese te duc în primăvara europeană. Iar Rapidul, mergînd din remiză în remiză, ca şahiştii, aşteaptă partidele întrerupte ale adversarilor, adică jocul rezultatelor în grupă.

 
Cît timp atacul va depinde atît de mult de Moldovan, iar apărarea se va ruga să n-apară gafele stoperilor, se pare că asta e singura cale. Conjunctura fericită a celorlalte scoruri şi o victorie izbăvitoare acasă cu Mlada, care ar şterge toate ezitările unei toamne în care Giuleştiul a vrut să culeagă mai mult decît a semănat în vară.