Cine a greşit planeta?

Pe rănile Stelei se pun pansamente comode, sterilizate de orice vinovăţie. Întîi au comandat culcaturi cei din superechipa Lyonului, apoi au venit galacticii Realului şi ne-au folosit iluziile pe post de hîrtie igienică  dublu strat, deasupra frustrare, dedesubt lipsă de […]

Pe rănile Stelei se pun pansamente comode, sterilizate de orice vinovăţie. Întîi au comandat culcaturi cei din superechipa Lyonului, apoi au venit galacticii Realului şi ne-au folosit iluziile pe post de hîrtie igienică  dublu strat, deasupra frustrare, dedesubt lipsă de valoare.

Noi pămînteni, ei galactici, extratereştri şi cum or mai fi. Noi, locuitorii unei planete normale, cu năravurile ei lumeşti. Ei, defecţii genetic, sufletele pustiite vîrîte în trupuri perfecte. De-aia luăm bătaie, că sîntem prea normali şi ei prea buni. Cînd totalizezi un 1-7 cu colegii de Univers, e grav, dar cînd adversarii vin cu farfuria zburătoare, atunci mai treacă-meargă.

Cei ce asudă făcînd teoria supraomului Juninho sau a supraomului Robinho, pot privi, spre exemplificare, cu mai bine de un veac în urmă. A însăilat acest gen de idei în opera sa Nietzsche şi de-acolo le-au extras autorii doctrinei naziste nazistă. E greu de crezut că din jalea noastră admirativ-postgalactică s-ar putea întrupa ceva mai bun!

Supraoamenii nu există. Toţi se nasc la fel, şi Bănel la Făurei, şi Diarra, galacticul din Mali, o ţară care zbiară de foame, şi Beckham, în civilizata Britanie. Evoluţia ulterioară depinde de educaţie. Şi nu e vorba doar de educaţia jucătorilor, ci şi de a celorlalţi. Cum ar fi conducători care se fac fraţi de cruce sau populaţia locală care rînjeşte agitînd deştele în faţa geamurilor autocarului lui Real.

Această statuie ridicată în cinstea cotropitorilor e un monument convenabil, dar fals. Luăm bătăi peste bătăi nu pentru că nu putem cîştiga, ci fiindcă n-avem inteligenţa de a învinge. Nu trebuie să ne lăudăm că Gigi Becali e mai bogat decît Calderon, pentru că nici asta nu foloseşte la nimic.

Trebuie însă să observăm că vindem un fundaş dreapta cu 3 milioane şi luăm un înlocuitor cu 250.000. Atîta dai, de atîta îţi joacă. Nu e el de vină, săracul, atît poate. Cei care l-au adus, crezînd că rezolvă problema cu o investiţie de zece ori mai mică decît profitul, culeg acum ce-au semănat. Fotbalul nu e galactic decît dacă vrem noi să-l credităm astfel. Altminteri, e o activitate care de obicei îi răsplăteşte pe cei corecţi şi-i amendează pe şmecheri sau pe cei care vor să bage imediat banii în buzunar, ca precupeţele care au vîndut repede trei grămăjoare de pătrunjel şi îndeasă banii în şorţ, grăbite să nu piardă rata.

„N-am jucat noi foarte slab, ci Realul foarte bine” — Dorin Goian