Amăgirea

Ne-am amăgit ca nişte fraieri că Real a pierdut la Getafe şi că are probleme. Dar se pare că în Ligă echipele Vestului care merg bine fluieră pe Ghencea, iar cele care merg prost îşi revin în formă după o […]

Ne-am amăgit ca nişte fraieri că Real a pierdut la Getafe şi că are probleme. Dar se pare că în Ligă echipele Vestului care merg bine fluieră pe Ghencea, iar cele care merg prost îşi revin în formă după o vizită în capitala României.

Zece ani ne-am măcinat frustrările şi ne-am tînguit că n-ajungem în Ligă. Cînd în sfîrşit ne-am depăşit pragul psihologic, am înţeles că există gust şi mai amar decît al necalificării. Acela de a rămîne într-o condiţie estic-provincială şi de a nu putea atenta la valorile Occidentului.

Steaua a jucat mai curajos decît cu Lyon, a şi marcat, dar la acest nivel curajul nu-i suficient, dacă ai portar de tablă casantă, fundaş dreapta de lut ars şi mijlocaşi centrali care au umerii laţi cam cît coapsele lui Roberto Carlos. Cînd vezi cum curg goluri în poarta ta, pe terenul tău, îţi vine uneori să te-ascunzi în codrii Cupei UEFA, pentru a ataca la drumul mare nişte caleşti vechi şi împodobite numite Lens, Betis, Hamburg sau Feyenoord. Ce frumoşi şi tineri eram, habar n-aveam că atunci cînd ne va fi lumea mai dragă vor veni Juninho şi Robinho să ne caute de reumatisme!