Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Fotbal redefinit

Plăcerea fentei, voluptatea driblingului, mirajul golului. Senzaţii incomparabile care dimensionează frumuseţea fotbalului. Există însă şi momente în care fotbalul devine teză la matematică, untură de peşte sau ascensiune cu mîinile goale pe un gheţar. Nu poţi şi gata! Corpul omenesc […]

miercuri, 27 septembrie 2006, 12:15

Plăcerea fentei, voluptatea driblingului, mirajul golului. Senzaţii incomparabile care dimensionează frumuseţea fotbalului. Există însă şi momente în care fotbalul devine teză la matematică, untură de peşte sau ascensiune cu mîinile goale pe un gheţar. Nu poţi şi gata! Corpul omenesc născut în România, crescut în România şi antrenat în România nu poate rezolva asemenea ecuaţii şi nici nu poate escalada gheţarul. Lyon e gheţarul nostru, al mîinilor goale care alunecă înapoi  tocmai cînd ai senzaţia că ai înaintat un milimetru.

N-avem ce-i face lui Juninho cînd dă călcîie în careul nostru după ce tocmai respinsese cu capul din careul propriu. El, piticul unei echipe ai cărei fundaşi laterali au 1,86. N-avem ce-i face lui Malouda care scoate în şpagat în jumătatea lui pentru ca în doar cîteva secunde să fie dincolo, cu mingea la picior, în poziţie de şut. Sau lui Cris, care de la distanţă pare un urs polar, dar o zbugheşte imediat şi-l ajunge pe Dică în cîţiva metri.

Nici nouă înşine n-avem ce ne face. Nu ne putem ajuta cu nimic. Nu ne putem reproşa nimic, nici măcar golul primit de Carlos de la Fred. Nu intra mingea în poartă atunci, intra mai tîrziu. Cu Lyon problema nu e cum iei golurile, nici cînd le ei, ci doar cîte iei!  Iar 3 goluri definesc nu numai diferenţa de valoare dintre noi şi ei, ci şi abordarea fotbalului patent 2006 pe care ei îl predau la tablă, în timp ce noi doar îl visăm.

Lyon e o moară care macină iluziile îngrăşate la Kiev şi lasă în urmă o pulbere din care va trebui să se întrupeze o echipă competitivă pentru Real Madrid. Asemenea înfrîngeri nu trebuie să doboare, ci doar să întărească. 90 de minute în faţa lui Houllier fac mai mult decît şapte sezoane interne, cu toate belelele lor.

Peste trei săptămîni vine Realul în Ghencea şi există pericolul să rumegăm aceeaşi senzaţie ca şi aseară. Dar încă 90 de minute cu Raul şi Cannavaro, turnate peste meciul cu francezii, pot sculpta o posibilă dimensiune europeană viitoare a Stelei.

Asta a şi aplaudat publicul la final. Recitalul lui Lyon şi vecinătatea de grupă a Stelei cu fotbalul definit de Juninho. Pentru moment, putem doar să aplaudăm.

„N-am avut nici o emoţie. După un sfert de oră mi-am dat seama că nu le dăm gol nici dacă jucăm o sută de ani” — Gigi Becali

Comentarii (155)Adaugă comentariu

FAN GENERATIA GOLD (1 comentarii)  •  27 septembrie 2006, 16:33

Domnilor comentatori de la Gazeta Sporturilor v-ati transformat intr-un cor de bocitoare in frunte cu Ioanitoaia care il acompaniaza pe Becali, pe Olaroiu, pe jucatori, in faza specific romaneasca, din pacate, a ”cazutului pe spate” in fata a tot ce este strain si vezi doamne mai de rasa.
A te scuza pentru insucces, trecind de la optimismul naiv in extrema cealalta, fatalista, a faptului ca ai intilnit un adversar nemaivazut, extrem de puternic, supermeni care oricum ne-ar fi dat gol si ne-ar fi invins este lipsit de profesionalism si de demnitate pina la urma; in loc sa analizati lipsa pregatirii psihologice si a increderii in fortele proprii, teama bolnavicioasa de adversar care au afectat jocul Stelei ne spuneti ce tari si mari (de 1,86 m fundasii de banda) sint francezii, ce atleti, ce tehnica super etc. In felul acesta de abordare Real o sa le dea 5-0 ! Mai bine i-ati indemna sa aiba incredere in fortele proprii, pentru ca in zi buna (ca la Kiev) Steaua putea obtine cel putin un egal ! (apropos, ce inaltime avea cel mai mare fotbalist din toate timpurile?…parca 1,68 m…

John (3 comentarii)  •  27 septembrie 2006, 16:59

Domnu’ Buzarin, da’ dinamovist mai sunteti?
E placut sa citati din Gigi Becali sau va calcati pe inima numai pentru ca e un citat placut pentru dinamovisti?

ovi (1 comentarii)  •  27 septembrie 2006, 17:08

sTOIA BUCHAREST

Clubul Tricolorilor (26 comentarii)  •  28 septembrie 2006, 4:06

@Fan generatia GOLD

Cel mai bun comentariu pe ziua de astazi!
Felicitari!

Mircea Visan
Clubul Tricolorilor
http://www.clubul-tricolorilor.com

ROSIN (67 comentarii)  •  28 septembrie 2006, 17:31

Bravo Aline! Magistral! Cum punctezi tu decisiv de fiecare data! Ai putea aparea chiar la „Taraf TV” cu repertoriul asta.

Comentează