Fotbal redefinit
Plăcerea fentei, voluptatea driblingului, mirajul golului. Senzaţii incomparabile care dimensionează frumuseţea fotbalului. Există însă şi momente în care fotbalul devine teză la matematică, untură de peşte sau ascensiune cu mîinile goale pe un gheţar. Nu poţi şi gata! Corpul omenesc […]
Plăcerea fentei, voluptatea driblingului, mirajul golului. Senzaţii incomparabile care dimensionează frumuseţea fotbalului. Există însă şi momente în care fotbalul devine teză la matematică, untură de peşte sau ascensiune cu mîinile goale pe un gheţar. Nu poţi şi gata! Corpul omenesc născut în România, crescut în România şi antrenat în România nu poate rezolva asemenea ecuaţii şi nici nu poate escalada gheţarul. Lyon e gheţarul nostru, al mîinilor goale care alunecă înapoi tocmai cînd ai senzaţia că ai înaintat un milimetru.
N-avem ce-i face lui Juninho cînd dă călcîie în careul nostru după ce tocmai respinsese cu capul din careul propriu. El, piticul unei echipe ai cărei fundaşi laterali au 1,86. N-avem ce-i face lui Malouda care scoate în şpagat în jumătatea lui pentru ca în doar cîteva secunde să fie dincolo, cu mingea la picior, în poziţie de şut. Sau lui Cris, care de la distanţă pare un urs polar, dar o zbugheşte imediat şi-l ajunge pe Dică în cîţiva metri.
Nici nouă înşine n-avem ce ne face. Nu ne putem ajuta cu nimic. Nu ne putem reproşa nimic, nici măcar golul primit de Carlos de la Fred. Nu intra mingea în poartă atunci, intra mai tîrziu. Cu Lyon problema nu e cum iei golurile, nici cînd le ei, ci doar cîte iei! Iar 3 goluri definesc nu numai diferenţa de valoare dintre noi şi ei, ci şi abordarea fotbalului patent 2006 pe care ei îl predau la tablă, în timp ce noi doar îl visăm.
Lyon e o moară care macină iluziile îngrăşate la Kiev şi lasă în urmă o pulbere din care va trebui să se întrupeze o echipă competitivă pentru Real Madrid. Asemenea înfrîngeri nu trebuie să doboare, ci doar să întărească. 90 de minute în faţa lui Houllier fac mai mult decît şapte sezoane interne, cu toate belelele lor.
Peste trei săptămîni vine Realul în Ghencea şi există pericolul să rumegăm aceeaşi senzaţie ca şi aseară. Dar încă 90 de minute cu Raul şi Cannavaro, turnate peste meciul cu francezii, pot sculpta o posibilă dimensiune europeană viitoare a Stelei.
Asta a şi aplaudat publicul la final. Recitalul lui Lyon şi vecinătatea de grupă a Stelei cu fotbalul definit de Juninho. Pentru moment, putem doar să aplaudăm.
„N-am avut nici o emoţie. După un sfert de oră mi-am dat seama că nu le dăm gol nici dacă jucăm o sută de ani” — Gigi Becali