Lista FUFA

„După greşelile comise la meciul Steaua-Rapid, am hotărît să-i retrag sprijinul lui Marian Salomir pentru lista FIFA” Gheorghe Constantin

Nu luaţi titlul la puricat, nu e nici o greşală de tipar. FUFA, nu FIFA, aşa e corect! În plină criză, […]

„După greşelile comise la meciul Steaua-Rapid, am hotărît să-i retrag sprijinul lui Marian Salomir pentru lista FIFA”
Gheorghe Constantin

Nu luaţi titlul la puricat, nu e nici o greşală de tipar. FUFA, nu FIFA, aşa e corect! În plină criză, arbitrajul românesc s-a mai ales de ieri cu cîteva metastaze.
 

Conclavul celor mai influenţi taţi de pe planetă îşi plăteşte poliţe reciproc, în interior. Iese fiul lui Salomir, rămîne fiul preşedintelui. Şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Alexandru Deaconu, băiatul şefului de magazie de la FRF. Salomir s-ar putea să iasă şi fiindcă i-a dat cartonaş roşu lui Mihăiţă Neşu, iar tatăl acestuia, meditator metafizic la Păltiniş, nu lasă nici o piatră filosofală neridicată.
 

Salomir n-a arbitrat mai slab Steaua -Rapid decît a făcut-o Corpodean la Dinamo-Steaua. Plus că n-a avut nici acea doză de şmechereală compensatorie. A greşit pur şi simplu, şi-a luat bobîrnacele şi nu i-a băgat la înaintare pe asistenţi. Dar, cu toate acestea, el zboară, iar Corpodean e proclamat numărul unu într-un moment în care în jurul său plutesc o grămadă de acuzaţii, în faţa cărora liderul proaspăt desemnat reacţionează senin ca o zi de mai.
 

Ne permitem să-l trimitem la reeducare pe Salomir, în schimb promovăm nulitatea la rang de valoare şi şmecheria pe post de lege. Abil la adăpostul cumsecădeniei, şeful CCA îşi fereşte de meciuri tensionate fiul, altfel un arbitru rezonabil, dar nu excepţional. Ceilalţi membri ai CCA îşi fac şi ei interesele, diverşi taţi coboară sau ridică în clasament diverşi fii, fără nici o explcaţie logică, doar pe fondul rivalităţii dintre ei. Dacă mergem tot aşa, în cîţiva ani, cînd fiii sau fraţii lui Huzu, Abrudan sau Avram vor urca pînă în preajma listei FIA, vom ajunge să avem parte nu de ierarhii, ci de războaie ale dinastiilor.
 

O comisie de arbitri alcătuită pe criterii de patriarhat, un spaţiu părăsit de moralitate şi plin de intrigi, o instanţă care legitimează compensaţia şi absurdul (există încă membri CCA care cred că Thereau trebuia neapărat eliminat, iar Miklos Nagy e întîiul Argus al patriei). Fiecare arbitru e pila cuiva, dacă n-ai pe nimeni rămîi la judeţ să încasezi pumni la diverse derbyuri agricole. La noi arbitrajul nu ajută fotbalul, ci îşi bate joc de el. Băieţi tineri cu fluierul în gură au început să aibă căutăturile şi manierele slugilor din perioada lui Postelnicu.
 

Planeta nu se mai înfioară de cîteva sute de ani cînd vede pictate femei cu sîn feciorelnic şi barbă pînă-n brîu. Asemenea imagini înspăimîntau acum cîteva sute de ani. Acum şocul s-ar putea să-l reprezinte o imagine cu taţi alăptînd. În loc de biberon, cu fluierul. Brrr!