O lovitură şi 160.000 de ochi
Alin Buzărin despre desele ieşiri din fire ale lui Ovidiu Stîngă
Acum trei săptămîni jucătorul-antrenor regreta cu capul în pămînt în studioul Recursului etapei gestul din startul meciului cu Dinamo. Îl călcase cu crampoanele pe Mărgăritescu, iar un […]
Alin Buzărin despre desele ieşiri din fire ale lui Ovidiu Stîngă
Acum trei săptămîni jucătorul-antrenor regreta cu capul în pămînt în studioul Recursului etapei gestul din startul meciului cu Dinamo. Îl călcase cu crampoanele pe Mărgăritescu, iar un arbitru indulgent îl lăsase atunci să poată termina partida. „Asemenea gesturi n-au ce căuta pe un teren de fotbal!”, spunea Stîngă, promiţînd că nu se va mai afla în acea situaţie.
Între timp Craiova a reuşit doar un punct din 9, cei 35.000 de spectatori de atunci s-au împuţinat la 1.500, iar nervii lui Stîngă nu numai că s-au relaxat, ci s-au întins şi mai mult. La finalul meciului cu Iaşiul l-a lovit pe Andrei Ionescu, a dat cu ghetele de pămînt, apoi a plecat de la stadion fără să spună nimănui un cuvînt.
Pînă aseară, în mai puţin de 24 de ore de la postarea lor pe site-ul „Gazetei”, imaginile cu nervii lui Stîngă fuseseră vizionate de aproape 80.000 de ori. Măcar jumătate ar putea fi suporteri olteni, poate chiar aceia care au venit la meciul cu Dinamo, dar n-au mai mers la cel cu Iaşiul. Oamenii care au deschis şi privit pozele nu mai au cum să rămînă cu informaţia, destul de importantă, că Stîngă a făcut un meci foarte bun cu moldovenii, că intrarea sa a salvat Craiova de la înfrîngerea netă care se profila. Asta-i viaţa, toată lumea îşi va aminti de nervii lui Stîngă, nu de realizările lui. Mircea Lucescu spunea că antrenorii sînt la fel de buni ca ultimul lor rezultat, dar afirmaţia se poate extinde şi la ultimul gest.
Cînd îşi pierde cumpătul, şi-o face din ce în ce mai des în ultima vreme, Stîngă uită probabil că e unul dintre simbolurile Craiovei după ’89, că e un jucător care încă poate face destule pe teren şi că bate cu destulă convingere la poarta meseriei de antrenor. În loc de asta, vede în faţa ochilor doar frecuşurile cu patronatul, pe care de multe ori le inventează de unul singur, sau popularea băncii cu greii Craiovei Maxima, uitînd că Ştefănescu şi Ungureanu sînt puşi acolo tocmai să ţină în frîu tinereţea echipei şi acutele jucătorului-antrenor.
Noua echipă a Craiovei, promiţătoare, dar de multe ori înduioşător de naivă, are nevoie de experienţa lui Stîngă, nu de nervii săi. El, primul responsabil de confortul psihic al vestiarului, ar trebui să fie ultimul care-şi pierde cumpătul. Palmaresul şi numele nu-i dau voie să fie altfel decît a fost în cei 15 ani de carieră în care, pînă acum 3 săptămîni, nimeni nu putea să-i reproşeze nimic.
„Nu e normal ca un antrenor să-şi lovească jucătorii. Trebuie să-i respectăm pe fotbalişti” – Costică Ştefănescu, director tehnic U Craiova