Bătrîneţe fără tinereţe

Din capul locului, titlul nu-mi aparţine. El a sosit pe mail după acest 1-5 dureros cu nemţii, alături de alte sute de mesaje al căror ton oscilează undeva între iritare şi deznădejde. Autorul parafrazei după titlul de basm al lui […]

Din capul locului, titlul nu-mi aparţine. El a sosit pe mail după acest 1-5 dureros cu nemţii, alături de alte sute de mesaje al căror ton oscilează undeva între iritare şi deznădejde. Autorul parafrazei după titlul de basm al lui Petre Ispirescu e Radu Descaş, un român care a văzut meciul chiar în Germania şi al cărui text conţine termeni precum „frustrare”, „disperare”, vehiculaţi de multe ori în rîndurile celor care ne-au scris. În plus, Radu D. observă că „în fotbalul românesc există un mediu toxic”, cu efect de distrugere a tinerelor talente.
În principiu, aşa stau lucrurile. Reprezentativa de tineret a României e alcătuită din fotbalişti care, cu excepţia  portarului Mincă, fie sînt titulari la echipe cu greutate ale primei ligi, fie evoluează în străinătate. Luaţi individual, Keşeru, Florescu, Moţi, Surdu sau Pulhac reprezintă tot atîtea certitudini. Împreună însă, nu compun un ansamblu.

Explicaţii sînt greu de găsit şi cea mai la îndemînă ar putea fi Emil Săndoi. E simplu să spui că antrenorul e un fraier care n-a fost în stare să aducă în faţa Germaniei o echipă competitivă. Dar Săndoi e la lot de două luni şi a venit cam la botul calului, după ce Florin Marin a preferat contractul mult mai rentabil financiar cu Jiul firimiturilor azvîrlite de FRF pentru lotul de tineret. În plus, lui Săndoi i s-a spus clar că rămîne în funcţie numai dacă trece de nemţi. Aşadar ,o condiţionare clară, un efect psihic care n-are nimic de-a face cu pedagogia. Ca o comparaţie, lui Piţurcă nu i s-a cerut nici o secundă capul, deşi a ratat o calificare şi a pierdut două puncte extrem de importante cu Bulgaria.

Ceea ce deranjează mai mult decît înfrîngerea şi decît lipsa de perspectivă e atitudinea. Ai noştri au părut din start nişte tăuraşi duşi la tăiere, iar cînd au început să fie ridiculizaţi, au ripostat golăneşte, precum Săpunaru. Numai cine nu vrea să vadă nu vede că Rapidul îşi mută nervozitatea din campionat la echipele naţionale. Maftei a făcut ce-a făcut cu bulgarii, Săpunaru a adus cu el la Wilhelmshaven nervii de la Petroşani (deşi atunci el încă nu venise în Giuleşti), Sarajevo şi Arad.  Şi dacă lîngă toate astea mai adăugăm şi inocenţa enervantă a lui Mincă,  plus stilul uşuratic al lui Andrei Cristea de a privi fotbalul, observăm că nici nu ne puteam aştepta la altceva decît la un măcel. Cu toate astea, faceţi pariu că jumătate dintre jaloanele de la Wilhelmshaven vor păşi în cîţiva ani către prima reprezentativă? Măcar pe considerentul că n-avem alţii!

„Săpunaru a venit la Rapid şi poate că aerul e cam tare pentru el. Dacă nu încearcă să devină mai modest, o să-i fie greu” Dinu Gheorghe