A unsprezecea prioritate

Călin Popescu-Tăriceanu e un tip de formaţie politehnică, dar asta nu-i scuză lipsa proprietăţii asupra termenilor pe care-i vehiculează. Cînd a spus că sportul nu se află între primele zece priorităţi ale cabinetului său, a greşit de două ori. Întîi, […]

Călin Popescu-Tăriceanu e un tip de formaţie politehnică, dar asta nu-i scuză lipsa proprietăţii asupra termenilor pe care-i vehiculează. Cînd a spus că sportul nu se află între primele zece priorităţi ale cabinetului său, a greşit de două ori. Întîi, pentru că a minimalizat un domeniu de a cărui popularitate s-a agăţat ulterior cu disperare. Apoi că un lucru care e al unsprezecelea, sau chiar al zecelea pe o listă, n-are cum să mai fie o prioritate.

Uitînd parcă de decalogul priorităţilor, premierul a început să apară în ultimele luni pe stadioane. E rapidist de ultim moment, pe linie de nevastă. Şi, fireşte, compătimeşte cu echipa naţională, suferind în tribuna constănţeană alături de Mircea Sandu, Lupescu, Dragomir şi Kassai, dar şi la cîţiva metri de Traian Băsescu.

Gelos pe popularitatea preşedintelui, cîştigată inclusiv pe stadioane, premierul face orice pentru a surmonta acest deficit. Însă cu exerciţiul maselor  fie te naşti, fie rămîi în vecii vecilor fără el. Tăriceanu pare să fie un tip deranjat de amănuntul că împarte planeta cu alţi oameni şi, ca atare, se mişcă în mulţime ca un elefant într-un magazin de porţelanuri. În plus,  fiecare cuvînt sau gest al său se poate transforma într-o gafă de proporţii.

După Constanţa nu s-a mărginit să fie suporter, ci a trecut, ca şi în alte domenii cu care interacţionează doar tangenţial, la dimensiunea de specialist. Spune că n-a văzut niciodată un portar care să nu prindă o minge şi e foarte probabil să vorbească documentat. Cînd pînă la 54 de ani urmăreşti cap-coadă doar trei-patru meciuri, e posibil să nu te întîlneşti cu un astfel de episod, altfel deloc rarisim pe terenurile de fotbal, unde portarii gafează măcar la fel de des ca şefii guvernelor. Angela Merkel a fost şi ea din raţiuni de protocol şi imagine la cîteva meciuri ale nemţilor de la Cupa Mondială, dar nimeni n-a auzit-o pe fosta redegistă exprimînd opinii în legătură cu ieşirile lui Jens Lehmann pe centrări.

După ce s-a făcut de rîs în faţa lui Berlusconi prin cunoştinţe fotbalistice egale cu zero, premierul aterizează pe stadion şi împărtăşeşte unui public cunoscător înţelepciunea sa novice, de care n-are nimeni nevoie. Se gudură pe lîngă un fenomen pe care acum cîteva luni îl trecea la „şi altele”, dînd dimensiunea exactă a politicianului român. Priceput la toate şi la nimic, depăşit şi ridicol în multe discuţii de specialitate pe care le abordează. Chiar, îl mai ţineţi minte pe Emil Constantinescu picînd în fund cînd a vrut să jongleze?

„Sportul nu se regăseşte printre primele zece prorităţi ale guvernării”
Călin Popescu-Tăriceanu, în urmă cu un an