Despre mine
Era odata unul Oblemenco. Nelu Oblemenco. Facuse ulcer perforat si mii de oameni stateau in fata spitalului din Craiova asteptind sa vada daca idolul va scapa cu viata. Peste citeva luni Oblemeco dadea golul calificarii in meciul Craiova-Fiorentina. Se intimpla […]
Era odata unul Oblemenco. Nelu Oblemenco. Facuse ulcer perforat si mii de oameni stateau in fata spitalului din Craiova asteptind sa vada daca idolul va scapa cu viata. Peste citeva luni Oblemeco dadea golul calificarii in meciul Craiova-Fiorentina. Se intimpla asta in toamna lui 73. In acea zi, dimineata, fusesem facut pionier. Am mers la meci cu tata, cu cravata rosie la git.
Atunci a inceput totul, pentru ca a doua zi am scris cu stilou chinezesc cu pompa de cauciuc primul editorial. O compunere pe foaie de dictando, care s-a bucurat de un singur cititor, invatatoarea. Astazi, vin pe mail sute de mesaje, atunci invatatoarea a facut zeci de corecturi cu cerneala rosie.
De gresit, gresesc si acum. Intre timp au trecut 33 de ani, o viata de om in care in fiecare zi am scris zeci de rinduri despre fotbal. Cele mai bune, editorialele din minte sau de la sfirsitul caietelor de scoala, n-au fost publicate niciodata.
Azi as vrea sa scriu despre fotbalul de atunci, dar el nu mai exista. Pentru ca nu mai exista nici un fotbalist care sa adune zeci de mii de oameni in fata spitalului.