Căpitanul

„Un căpitan, spunea fostul internaţional englez Ian Wright, nu trebuie să-şi apere doar coechipierii. Trebuie să-i apere şi pe fani”. Aşa cum îi apără Rădoi. Le spune cuvintele pe care doresc să le audă: „Steaua n-a făcut niciodată blaturi”, federalii […]

„Un căpitan, spunea fostul internaţional englez Ian Wright, nu trebuie să-şi apere doar coechipierii. Trebuie să-i apere şi pe fani”. Aşa cum îi apără Rădoi. Le spune cuvintele pe care doresc să le audă: „Steaua n-a făcut niciodată blaturi”, federalii şi rivalii însă, da. Cuvinte adevărate sau false, rămîne de aflat. Toate la timpul lor.

Deocamdată, căpitanul roş-albastru se comportă ca un paratrăsnet pentru furia şi frustrarea colectivă! Aşa cum s-a izbit cîndva de hidrantul bistriţean, se izbeşte acum de muţenia complice din campionat. Ieşirea lui la sacrificiu are ceva patern, protector. Cineva, în toată nebunia, s-a gîndit să-i mintă bărbăteşte pe fani („Nu am nici o emoţie în acest caz”). Să le ridice cumva moralul, să le mute atenţia spre lupta la titlu. Să le promită că nu se va întîmpla nimic rău. Pentru că nu va permite el, cu „gura lui spartă”.

Atacînd Federaţia şi rivalii din campionat, Rădoi şi-a complicat şi mai mult situaţia. Dacă putea fi mai complicată de-atît! Dar într-un fel, a meritat riscul! A arătat că Steaua are un căpitan. Chiar dacă acum Rădoi nu trage după el doar echipa, ci şi „cărămizile” din stenograme.