O afacere cu mai multe cocoaşe

Fotbalul, noua politică sau noua agricultură? Dinamo ar fi ajuns pe mâna unui cioban de cămile din Teleorman

Ocupată până peste cap să combată traficul de leurdă, ANAF n-a observat că s-au scumpit urzicile. Altfel ar fi descins la sediul firmei Lotus Perfect Products SRL, să dea un ochi prin contabilitate.

În doar patru zile de la înfiinţare şi cu un capital social de 200 lei, firma respectivă ar fi făcut rost de 2 milioane de euro şi ar fi pus mâna pe pachetul majoritar de acţiuni la Dinamo. Nicolae Badea doar a confirmat că a fost achitată datoria pe care Ionuţ Negoiţă o avea către el, n-a dat alte detalii. Fanatik.ro susţine că noul acţionar majoritar al echipei din Ştefan cel Mare este acest SRL-surpriză şi nu prea.

E clar cum ar obţine o firmă un asemenea venit în timp-record: vânzând urzici, poate chiar o sacoşă întreagă, din aceea mare, de rafie. Un control al Fiscului ne-ar lămuri dacă e vorba despre urzici originale, produse în România, sau despre urzici contrafăcute, care nu înţeapă, pentru că n-au fost declarate la vamă.

Milionarul de briantină
Conform Fanatik.ro, firma Lotus Perfect Products îl are ca unic acţionar pe un anume George Drăghia, soţul coafezei de la hotelul lui Ionuţ Negoiţă. De când nu se mai impozitează bacşişurile, se pare că profiturile din această activitate au explodat. Drăghia, scrie sursa citată, pozează ca milionarii veritabili pe Facebook, ciocnind şampanie la bordul avioanelor private. Urzici şi fixativ, asta-i reţeta succesului pe timp de revoluţie fiscală.

Pe hârtie, Negoiţă nu mai are acum niciun rol la Dinamo. Soţul coafezei i-a „suflat” clubul. Asta e, au mai păţit-o şi alţii, politicieni şi afacerişti care au sărăcit pe măsură ce şoferii, consilierii personali, fostele soţii sau foştii colegi de trupă rock se îmbogăţeau.

Teleormanul e în toate
Drăghia este din Turnu Măgurele. Lumea-i mică, Turnu Măgurele e şi mai mic. Unde te-ntorci, auzi aceleaşi nume. Fraţii Negoiţă au avut aici, la un moment dat, o firmă de transport cu microbuze, conform presei locale. Robert Negoiţă a fost parlamentar de Teleorman, înainte de a deveni primar al Sectorului 3. De acolo i se trage calitatea de martor în dosarul angajărilor fictive, în care e inculpat Liviu Dragnea.

În oraş, există un hotel care i-a aparţinut preşedintelui PSD şi unde se organizau şedinţe şi congrese ale partidului. În Teleorman, fraţii Negoiţă au avut afaceri şi cu Tel Drum, firma controlată de Dragnea, afaceri despre care au scris cei de la Rise Project.

Şi ce mai există în Turnu Măgurele? O echipă de fotbal, Voinţa Turnu Măgurele, finanţată de firmele lui Dragnea jr.. Mai nou, există şi un stadion renovat cu 3 milioane de euro de CNI. Fireşte, Drăghia n-are absolut nicio legătură cu toate astea. El e un simplu cetăţean cu simţul afacerilor, care şi-a deschis o firmă la momentul potrivit, cu câteva zile înainte ca Badea să-l execute silit pe Negoiţă.

Fanii au fost atât de aproape…
Lotus Perfect Products are o puzderie de obiecte de activitate. Comerţul cu urzici reprezintă doar vârful aisbergului. Vinde mături, creşte cămile şi struţi. Nu orice fel de mături, sunt mături cu valoare sentimentală, cu care se mătură datorii la Fisc. Şi nu orice fel de struţi, sunt struţi din ăia care ne dau nouă pene, carne, fulgi şi ouă de aur. Iar când se apropie curba de ouat, intră în insolvenţă.

Dacă vreun funcţionar al statului, ministrul agriculturii, de exemplu, ar dori să-i numere cămilele lui Drăghia şi să-i dea nişte subvenţii în programul „Alege dromaderul!”, ar fi uimit să afle că turmele lui sunt mai mereu în transhumanţă. Adică trec dintr-un cont în altul, în căutarea unor locuri mai bune de păşunat.

Între producţia de navete spaţiale şi servicii de pompe funebre, a apărut şi fotbalul, pe lista de ocupaţii a firmei lui Drăghia. Negoiţă a tot anunţat sosirea unor investitori indieni, italieni, arabi, chinezi, greci, israelieni, până la urmă au venit teleormănenii.
Fanii dinamovişti păreau prea optimişti când plănuiau să preia clubul. Iată că într-adevăr era o tranzacţie la îndemână. Aveau nevoie doar de 200 de lei, îşi făceau o firmă. Şi aşa mai departe. Dădeau lovitura, trimiteau o rachetă pe Marte. Povestea clasică. Sau deschideau o frizerie, venea Elon Musk, să se tundă, pleca mulţumit, lăsa ceva, pe lângă notă.