Împreună suntem ciubuc

Mircea Sandu dădea un mic şi-o bere de alegeri. Răzvan Burleanu, mai atent, dă ecusoane de referent

În iunie 2014, FRF lansa campania de recrutare a referenţilor zonali. Candidaţii erau invitaţi să-şi trimită CV-urile pentru misteriosul post. Comunicatul federal preciza că „detaliile contractuale şi condiţiile vor fi stabilite ulterior, după discuţii individuale şi analizarea CV-urilor”.

În AJF-uri există departamente care se ocupă de fotbalul de copii şi juniori din fiecare judeţ. Federaţia a decis însă că e suficient câte un singur om, care vine şi cu experienţa, şi cu banii de benzină.

Indemnizaţiile plătite referenţilor de către FRF sunt fix pe măsura fişei postului. Pentru 1.000-1.800 lei, conform actelor publicate de Telekom Sport, specialistul se presupune că ar trebui să străbată sate şi oraşe, şcoli şi licee, în căutarea viitorilor „tricolori”.

Indiana Jones prin judeţ
Cum evaluează un referent puştii care bat mingea? Numai el ştie. Ochiometric, după fler, după presimţiri. În fotbalul nostru, scoutingul e privit ca un hobby, nu ca o meserie. Ca dovadă, alegerea denumirii de „referenţi”, un termen mai opac, deci mai impunător. Referenţii trebuie să meargă pe teren, să pună o mână-n şold şi să se uite aşa, concentrat, până le sare ceva în ochi.

Pe lângă 44 de referenţi, FRF plăteşte şi 16 manageri regionali, tot cu misiuni de monitorizare în fotbalul juvenil şi în arbitraj. În patru luni, precizează sursa citată, 60 de specialişti au primit 37.000 de euro. Cam 9.000 de euro pe lună. Mila şi pomana, de la o federaţie care cheltuie lunar aproape jumătate de milion de euro pentru salariile angajaţilor.

Fireşte, sistemul ăsta de a detecta metale în carul cu fân este eficient din cale-afară.

În fiecare an, au fost selectaţi câte 11 jucători de 10-14 ani. Norocoşii au fost trimişi, împreună cu un lot lărgit de federali, în excursie la Barcelona, pe banii unui sponsor. Şi cam atât. Asta-i tot. Aşa se păcăleşte fotbalul. De reconstruit, se reconstruieşte altfel.

„Săraci”, dar influenţi
În preajma alegerilor FRF, referenţii zonali au devenit personaje. Controversate, chiar. Unii dintre ei vor veni să voteze în Adunarea Generală, ca reprezentanţi ai structurilor unde au serviciu full-time.

„Fiind săraci, sunt foarte uşor influenţabili”, a estimat Pompiliu Popescu, fost medic al „naţionalei”, acum în opoziţie. Mircea Sandu de asta a condus 24 de ani FRF. Avea grijă să le dea câte-o masă caldă şi-un şpriţ rece sărmanilor din Adunarea Generală. Unul dintre referenţii zonali selectaţi de Burleanu este Dan Oprescu, fratele lui Marius Oprescu, preşedintele Consiliului Judeţean Olt. Vă daţi seama ce se mai bucură omul, cum îi tresaltă conştiinţa, când primeşte de la FRF 1.000 de lei pe lună!

Dan Oprescu nu e doar sărac, are şi familie grea, mai ales un frate mai sărac decât el, deci şi mai influenţabil. De aceea FRF i-a mai dat în februarie un post. L-a numit „secund part-time”, la „naţionala” Under 18, pe durata unui turneu amical în Spania. „Remuneraţia pentru cele câteva zile va fi simbolică”, a dat asigurări Mihai Stoichiţă, şeful Comisiei Tehnice.

Telefonul de la centru, nepreţuit
Dacă va pierde alegerile, Răzvan Burleanu va regreta aceste accese de zgârcenie. Nu-l durea mâna să-l plătească pe domnul Oprescu la adevărata lui valoare. Pentru Daum, care nici n-are drept de vot în AG, uite c-a găsit salariul ăla cu cinci zerouri. Pentru lucruri cu adevărat importante, care contează într-o campanie de realegere, a investit mărunţiş.

Membrii Adunării Generale sunt, desigur, supuşi unor influenţe. Dar nu dinspre bacşişurile federale. Fiecare AJF, fiecare LPS, fiecare club sportiv şcolar este dependent de politic, începând cu numirea directorilor de şcoli şi terminând cu faimoşii „cinci la sută pentru sport”. Oricâţi bani ar distribui Burleanu către votanţii din teritoriu, Consiliul Local, Consiliul Judeţean şi Primăria dau mai mult. Cum recunoştea un referent de la LPS Suceava, „opţiunea electorală nu poate fi influenţată de 1.000 de lei dinspre Federaţie”.

Problema gravă legată de referenţii zonali şi de managerii regionali e alta. Şi anume, forma fără fond. E refrenul regimului Burleanu. Singurul care are fond e regulamentul, dar acolo, se ştie, sunt unele lipsuri la formă. S-a schimbat totuşi ceva faţă de epoca Mircea Sandu. A fost implementată vopsea pe gard. Dar, vorba lui Stoichiţă, e o vopsea simbolică şi part-time.