Da, curaj!

Decoraţia primită de arbitrul Deaconu a avut o motivare foarte precisă: pentru curaj.

În condiţii normale, n-ar fi fost curaj, ci o decizie banală, regulamentară şi indiscutabilă. În contextul zbuciumat şi bolnav al fotbalului românesc însă, decizia de a opri […]

Decoraţia primită de arbitrul Deaconu a avut o motivare foarte precisă: pentru curaj.

În condiţii normale, n-ar fi fost curaj, ci o decizie banală, regulamentară şi indiscutabilă. În contextul zbuciumat şi bolnav al fotbalului românesc însă, decizia de a opri meciul a căpătat dimensiunile unui fapt excepţional. Normalitatea, la noi, este excepţia. Reacţiile fireşti, deciziile fireşti valorează cît actele de eroism!

Deaconu n-a fost decorat în calitate de arbitru, ci în calitate de cetăţean. Genul acela de erou anonim care îşi asumă riscul de a interveni, în locul variantei comode de a sta deoparte. Deosebirea dintre el şi restul cetăţenilor din fotbal în asta constă: el s-a băgat să stingă focul, ceilalţi au pozat incendiul cu mobilul.

Sîntem o ţară de spectatori. N-avem exerciţiul participării la viaţa cetăţii. Nu ştim, nu vrem să ne implicăm. Şi, mai grav, ne lipseşte experienţa normalităţii. Din ’89 pînă acum, abia dacă ne-am făcut o idee despre ce înseamnă civilizaţie. Ne este mult mai la îndemînă experienţa imbecilizării, a prostirii şi a orbirii colective.

Asta-i situaţia. În fotbal şi nu numai, sînt tot mai puţini cei care iau atitudine. Cei care merg contra curentului. Care nu cedează presiunilor mulţimii. Cei care cred că sportul trebuie să umanizeze, nu să abrutizeze. Sînt tot mai puţini care-şi păstrează justa măsură. Şi pe aceea îi premiem.

Curajul, spunea scriitorul francez Andre Malraux, înseamnă „organizarea speranţelor”. Să nu stai cu mîinile încrucişate. Să nu fii apatic şi resemnat, să crezi că mai poate fi făcut ceva. Asta a făcut Deaconu pentru civilizaţia decăzută a stadioanelor româneşti. A dat un punct de plecare pentru organizarea speranţelor. Putea să stea cu mîinile în sîn şi cu capul între umeri. „N-a fost un bărbat brav!”, crede preşedintele CFR. Dar nici laş n-a fost. S-a comportat ca un tip normal.