Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Antrenorul şi miracolul

„Numai un miracol m-ar face să mă răzgîndesc”, le-a spus Olăroiu secunzilor săi. Hotărîrea s-a limpezit din vîrtejul odios de vorbe, zvonuri şi acuzaţii. Cel mai liniştit punct e cel din miezul uraganului. Iar miezul uraganului e conştiinţa lui Olăroiu. […]

miercuri, 18 aprilie 2007, 7:41

„Numai un miracol m-ar face să mă răzgîndesc”, le-a spus Olăroiu secunzilor săi. Hotărîrea s-a limpezit din vîrtejul odios de vorbe, zvonuri şi acuzaţii. Cel mai liniştit punct e cel din miezul uraganului. Iar miezul uraganului e conştiinţa lui Olăroiu. Conştiinţa de profesionist a lui Olăroiu.

Iraţional vorbind, îi vine foarte greu să plece. E legat afectiv de echipă, de munca lui, de proiectele lui. Raţional vorbind, trebuie şi poate s-o facă. Olăroiu a dovedit de atîtea ori că e un tip cerebral. Inteligenţa cu care a descătuşat jocul Stelei trebuie să-l elibereze acum de jocul de-a norocul şi ghinionul. Trebuie să-l ajute să aleagă corect.

Demisia e prost văzută în fotbalul nostru. Pare la îndemîna tuturor, dar puţini îndrăznesc astfel de ieşiri riscante. Puţini sînt în stare să pună punct şi s-o ia de la capăt. Cei mai mulţi se complac în mediocrităţi călduţe, renunţă la ambiţii sau la coloana vertebrală doar ca să nu renunţe la post. Sînt sclavii conjuncturii care i-a adus în funcţie, valoarea lor are exact nivelul valului care-i ţine deasupra.

Olăroiu nu se numără printre ei. E un profesionist care încearcă să se respecte ca atare. Să nu mai cedeze de la standardele meseriei, să nu mai accepte cleiul managerial în care i-a fost înmuiat CV-ul. Demisia e un act de curaj. Şi o dovadă de forţă interioară. Adevărata putere înseamnă să fii în stare să renunţi la putere. Dacă Olăroiu alege să plece, să se retragă dintr-o situaţie jenantă, sufocantă, nu înseamnă că e slab, ci că e puternic. Nu înseamnă că e laş, ci lucid.

Demisia nu înseamnă renunţare, capitulare, eşec. Nu e sfîrşitul carierei, e doar sfîrşitul unui capitol. În fotbalul nostru, eşti un om onorabil dacă ocupi un loc în faţă şi dai interviuri. Onoarea a ajuns o calitate ochiometrică, să ştii să dai bine. Aproape toţi se cred providenţiali, salvatori, de neînlocuit. Olăroiu a vrut să evite capcana impresiilor artistice. A privit lucrurile în faţă, nu dintr-o parte, nu de sus, de la balcon, sau de jos, de pe bancă. Şi a ajuns la o concluzie.

Antrenorii trebuie să stea mereu în centrul fotbalului, în centrul uraganului şi să ia deciziile corecte. Mutările inspirate, schimbările necesare sînt responsabilitatea lor. Trebuie să fie minţile clare care organizează un cosmos turbulent. Minţi atît de tăioase încît să explice şi minunile, fază cu fază. Minţi care să nu conceapă decît miracole inteligibile şi cataclisme previzibile. Dacă Olăroiu a spus „miracol” gîndindu-se la insistenţele patronului, atunci a exagerat. Cam mult, pentru o minte de antrenor.

Comentarii (102)Adaugă comentariu

Balauru (21 comentarii)  •  19 aprilie 2007, 20:32

Ma gandesc ca nu va mai citi nimeni de aici ce mai scriu ..dar daca am primit replyuri, e normal sa raspund chiar daca totul se poate transforma in monolog:)

@Vali
1) nu sunt nemultumit de Lucescu. Sunt chiar incatatat de prestatia sa la Rapid overall si de tot ce a facut la echipa. S-a vazut ca are stofa si mie personal mi se pare si un om deosebit. Sunt momente (legate de Lucescu) care imi vor ramane la fel de prezente in minte ca si golul lui Chivu de la Euro 2000, ca plansul lui Contra dupa returul cu Slovenia s.a.m.d. Unul din ele este conferinta de presa de la Donetk de anul trecut dupa 1:0 cu Shahtior:
„Imi este rusine de faptul ca m-am bucurat de o infrangere a tatalui meu”…si acele lacrimi nu erau false..asta inseamna sa ai caracter.

Faptul ca sunt multumit e una, dar accept si incurajez ideea unei schimbari. In fotbal, schimbarile sunt necesare. Tutankamoni ai bancii unei echipe precum Sir Alex Ferguson sunt foarte, foarte rari. In general, o abordare noua , un suflu proaspat poate revitaliza o echipa blazata si consumata (cum mi se pare Rapidul de azi care nu are anvergura de CL, cel putin nu mai mult ca Steaua de anul acesta. Si daca mergem acolo pentru figuratie, mai bine stam acasa)

2) nu cred ca Protasov a avut asa un mare impact asupra ECHIPEI Stelei. A avut impact asupra SUPOTERILOR. Sa te bata Rosenborg si sa ai asa o evolutie inconstanta, nu e ceva tocmai multumitor. Sigur, e frumos sa dai 5 goluri lui Lens. E frumos, dar nu suficient pentru performanta. Uite-te la Rapidul din tur: a facut 7:0 la Galati, dar n-a convins pana la urma.
De la Zenga si Pedrazzini a inceput noua era europeana a Stelei. Pentru nivelul la care se afla fotbalul romanesc atunci, o eliminare a Valenciei a fost EXCEPTIONALA. Astazi, nu ne-ar mai mira asa tare un asemenea rezultat, dat Zenga a obligat si pe Dinamo, si pe Rapid sa tzina pasul. Daca ii adaugam si pe ambitiosii clujeni si linistitii bistriteni si vasluieni (echipe independente, nu ca pe vremuri), iata, rezulta un campionat bun. Multumim Walter.

Sa stii ca e foarte rau ca am ajuns sa aplaudam normalitatea si obiectivismul.

@reddoglover

Campionatul nostru a progresat si datorita acelor coeficienti calculati defectuos dupa parerea mea. Am aici o intreaga teorie dar n-o sa intru in amanunte. Eu zic doar atat: asteapta sa ai 4 echipe de baza in Europa care sa-ti aduca puncte si rezultate, si atunci sa vezi daca mai ai un campionat asa puternic. Si Cehia a avut pe Sparta Praga varf de lance cativa ani, si cand a fost vorba sa reuseasca ceva in plus pe plan fotbalistic, brusc aceasta tara a disparut de pe harta Europei de top. Intelegi ce vreau sa spun? Ultimii 2-3 ani ne-au aratat un progres , dar imaginea pe care o avem despre noi e deformata si exagerata. Ligile din Europa care sunt inaintea noastra cu coeficientii (exceptand Portugalia) au un nivel cosiderabil mai ridicat decat al nostru (ma refer la campionat per ansamblu!! O comparatie Nurnberg – Bistrita sau Poli Iasi – Auxerre)

Tot ce stiu despre sportul din Seattle sunt cei de la Supersonics (NBA), dar imi e greu sa cred ca soccerul va deveni o pasiune in State (Desi ei cu un nivel minim de interes, au reusit performante notabile la Mondiale din 94 pana azi)

Spuneai despre faptul ca vezi meciuri spectaculoase in Liga A, care a devenit un campionat bun. Mi se pare ca e o mica eroare aici. Spectaculozitatea nu e dictata de puterea campionatului, ci constantza spectaculozitatii depinde de aceasta forta. In orice campionat si divizie poti vedea cateodata un spectacol fotbalistic atractiv. Problema e cat de des vezi asa ceva. Ti-a placut Iasi – Vaslui? De Gloria – UTA ce zici? Sau Urziceni – Poli Tim? Aici e problema de fapt. In Romania inca exista multe meciuri submediocre ca spectacol. Poate sunt eu prea negativist..dar asta cred.

@Cristi
Pentru mine, vorbele tale sunt o incurajare uriasa si iti multumesc (imi doresc sa devin jurnalist dupa liceu si facultate), dar nu cred ca e important daca scriu eu bine sau nu. Importanta e substanta, esentza. Si faptul ca e frapant sa vezi atatia oameni intr-o eroare intr-un domeniu in care cred ca se pricep asa bine.

@Amil
Sunt convins ca iti doresti sa vezi o Steaua stralucitoare cum era cea din timpul lui Protasov. Dar fotbalul isi cere sacrificiul si jertfa. Dupa 3 ani magnifici si titrati, e si momentul in care trebuie sa schimbi de la A la Z. Mai ales la nivel de lot. Nicolitza s-a stins mai repede ca un bat de chibrit, Vali Badea nu are anvergura pentru un club mare, Iacob a prins si el doar un sg an bun , iar meseria lui Radoi in ultimii 2 ani este cea de fin. Asta e situatia si trebuie acceptata. Eu unul l-as aduce pe Nea Imi. E singura mana de fier care poate ridica pe termen scurt aceasta epava fotbalistica numita Steaua.

Balauru (21 comentarii)  •  19 aprilie 2007, 20:35

iar am avut cateva inadvertente gramaticale. Asta e, daca mereu e meci la televizor 🙂 imi cer scuze.

Comentează