Piţi, fii Berbatov!

„La Tirana ne aşteaptă o partidă extrem de dificilă!” Victor Piţurcă

Ar fi prea uşor să punem inconstanţa de la Constanţa pe seama mentalităţii româneşti. Ar fi prea uşor pentru Piţurcă şi Sandu să chemăm la judecată moştenirea genetică pentru […]

„La Tirana ne aşteaptă o partidă extrem de dificilă!”
Victor Piţurcă

Ar fi prea uşor să punem inconstanţa de la Constanţa pe seama mentalităţii româneşti. Ar fi prea uşor pentru Piţurcă şi Sandu să chemăm la judecată moştenirea genetică pentru egalul cu bulgarii. De ce să fie o naţiune vinovată pentru o „naţională”?

Vinovat pentru mentalitatea echipei e mentorul ei, adică selecţionerul. Slăbiciunile lui s-au transmis jucătorilor, frica lui proverbială, tremuratul lui de gambler au molipsit „naţionala”.

Există oameni şi şoareci, cei care trăiesc sub imperiul fricii, care se ascund pînă şi de propria umbră. Piţurcă e unul dintre ei. Se fereşte de ochii presei, de ochii publicului, dacă ar putea ţine antrenamentele într-o gaură de şoarece, ar face-o bucuros. Se teme de soare, de ploaie, de iarbă, dacă e prea scurtă. Se teme de aglomeraţia din Bucureşti, se teme de provincie. Se teme de bulgari, se teme de albanezi, de bieloruşi, de luxemburghezi, de sloveni. De olandezi nici nu mai vorbim, îi idolatrizează. Se teme şi aleargă pe rotiţa nevrozelor lui, aleargă îmbufnat şi are impresia că lumea, cu tot cu fotbal, se învîrte în jurul lui. Ceea ce pare să-l deranjeze şi să-l încînte la culme.

În rest, stilul lui Piţi e tremuriciul. Tactica lui e premoniţia. Dîrdîitul pe bancă şi suflatul în zaruri. E genul de tehnician care la penalty-uri şi la înfrîngeri stă cu capul la cutie. La remize mustăceşte, adulmecînd pericole albaneze. Dacă am ajuns să ne tiranizeze şi Tirana, atunci n-am ajuns bine. Că Piţurcă are temperament de şoarece, ar fi cum ar fi, dacă selecţionerul n-ar accepta s-o facă pe cobaiul lui Giovanni. Dacă meciurile „naţionalei” n-ar servi de teste pentru diverşi pupili ai fostului impresar.

Pentru selecţioner e cam tîrziu să ia lecţii de antrenorat, aşa că nu-i rămîne decît să-şi trateze decît prieteniile dubioase şi teama cronică. Iar teama nu se tratează cu prorociri şi alte sminteli. Prevestirile babetăriei federale mai rău sporesc panica selecţionerului. Oracolul Dragomir, care, vorba unui personaj de-al lui Steinbeck, ar putea să înveţe şi o fantomă cum să bîntuie o casă, nu-l poate învăţa să-şi ţină capul pe umeri în momentele tensionate. Nu-i poate insufla decît atît curaj cît au cei care se ştiu la adăpost.

În lot, avem jucători de valoare şi jucători de umplutură în proporţii rezonabile. Problema e că „naţionala” e condusă de un şoricel şi ne trebuie un om. Haide, Piţi, fii mai Berbatov! Altfel, vom ajunge să tremurăm o dată cu „naţionala” pentru fiecare firimitură care cade de la masa săracilor.