Vino, mamă, să mă vezi cum înjur în haine verzi!

Instrucţie pe bani publici: clubul Armatei nu investeşte în formarea noilor generaţii de stelişti, ci într-un “dream team” de mercenari

Telegramă vorbită de la Ministerul Apărării: „M..e Rapid!”. Aşa a înţeles senegalezul Abdou Camara, noul recrut al CSA Steaua, că trebuie „promovată imaginea instituţiei militare în societatea civilă”. Prea mult „Pe aici nu se trece!” strică. Era şi timpul pentru o abordare mai ofensivă.

O mică şi discretă modificare în regulamentul de funcţionare, publicată în Monitorul Oficial din 12 ianuarie, îi permite echipei lui Lăcătuş să încheie „contracte de activitate sportivă”, cu „sportivi, antrenori, tehnicieni și specialiști din domeniul sportiv, din țară și străinătate”.

Stelist, dar prea de mic
Astfel a fost posibilă includerea lui Camara, produs al clubului Brescia, în lotul CSA. Condiţiile financiare din contract, conform obiceiului de la clubul MApN, sunt confidenţiale. Cert e că, pentru a-i face loc atacantului de 22 de ani în cantonamentul Stelei, a fost lăsat pe dinafară un atacant de 21 de ani, Junior Măcriş, adus din pepiniera FCSB.

Acum patru ani, Gâlcă îl promova pe Măcriş la echipa mare, într-un meci din „sferturile” Cupei. Tot Gâlcă îl convocase şi la „naţionala” Under 17. După plecarea lui Gâlcă de la echipa lui Becali, a plecat şi Junior, împrumut la ACS Berceni. Apoi, „stelist de mic”, Măcriş s-a alăturat proiectului manageriat de Lăcătuş.

Numai că la echipa CSA, juniorul autohton are aceiaşi sorţi de izbândă ca la FCSB. Trebuie să concureze cu stranieri de pe toate meridianele, împinşi cătinel în vederile antrenorului de tot felul de agenţi.

Pe aici, totul se plăteşte
CSA Steaua nu dă o şansă în plus talentelor locale. Nu imită Viitorul lui Hagi, transferă de la Viitorul lui Hagi, la fel ca FCSB. Vrea să intre cu şenilata, pe scurtătură, pe piaţa fotbalului. Rolul de „furnizor constant de valoare şi de sportivi pentru loturile naţionale” se limitează la comunicatele de 1 Decembrie. În realitate, CSA are strategie şi metode identice, deşi la altă scară, cu echipa lui Becali.

Marea diferenţă e că echipa Armatei e finanţată cu bani publici. Cât despre venituri proprii şi sponsorizări, acestea nu sunt obţinute din senin, ci pe baza unor bunuri aparţinând statului, cum ar fi marca Steaua sau bazele sportive. Contribuabilul plăteşte bugetul anual de 9,2 milioane de euro al CSA, plăteşte infrastructura. Dacă vrea să beneficieze de banii ăştia şi să-şi dea copilul la sport, trebuie să plătească din nou. 150 de lei pe lună pentru „iniţiere fotbal” la CSA. La tenis, tariful e 250 de lei pe lună. La înot, 30 de lei pe şedinţă. La handbal, dacă puştiul tău e talentat, plăteşti mai mult: program „Standard” – 100 lei/lună, program „Talent” – 150 lei/lună. Plus preţul echipamentului, plus sticla de apă adusă de acasă.

S-a mărit armata!
„Trebuie să ne gândim și la juniorii care acum pot avea ca obiectiv să joace la echipa mare”, aşa argumenta Lăcătuş reînfiinţarea echipei de seniori a CSA. Vorbele astea n-au încă acoperire în fapte. Să transferi cu raftul, de la altă echipă, sau să aduci stranieri nu reprezintă semne încurajatoare pentru copiii de sub comanda lui Bumbescu sau Sătmăreanu.

Ceea ce trebuia să fie o renaştere nu e decât o împăiere, urmată de o clonare a modelului Becali.

După ce-a fost folosită în fel şi chip de Becali, marca Steaua şi-a pierdut smalţul eroic, sobrietatea cazonă. În locul spiritului de luptă, invocat de galerie, s-a impregnat, iată, cu spirit „practician”. Nu rentează să creşti jucători, ce revelaţie!, mai ales dacă vrei să dai „tunul” promovărilor succesive. Dar, spre deosebire de finanţatorii grăbiţi din Liga 1, Steaua în varianta 2018 nu vizează profitul economic. Nu vrea să aducă la bugetul statului milioane din Champions League. Fiind un vehicul cu tracţiune politică, urmăreşte doar profitul de imagine.

În vreme ce Abdou Camara lua lecţii de conversaţie compactă în română, iar Junior Măcriş aştepta oferte din provincie, magazinul virtual al CSA epuiza stocul de tricouri cu numele lui Mirel Rădoi. Contractele de activitate sportivă nu se plătesc singure.