Băieţii în ghete şi băieţii în puf

Clasamentul adevărului la Timişoara: ţestoasa suporterilor a ajuns din urmă iepurele mutant al Primăriei

După ce a fost chemat la DNA să dea explicaţii despre un contract de telefonie mobilă încheiat de Primăria Timişoara, edilul Nicolae Robu a optat pentru modul economicos. L-a demis pe antrenorul de la ACS Poli prin SMS, la sfârşitul lui mai. Apoi a comunicat pe Facebook, şi mai ieftin, că „e foarte OK această abordare”.

Şocul la echipă n-a funcţionat. ACS Poli a coborât în Liga a II-a, unde se va întâlni cu cealaltă Poli, ASU Timişoara, echipa Institutului Politehnic, finanţată de suporteri. Presa locală aşteaptă derby-ul de câţiva ani. Duelul ăsta, de la egal la egal, este una dintre cele mai dure lecţii pe care a primit-o vreun primar cu ambiţii de patron de fotbal. Despre multe lucruri îi pot minţi politicienii pe oameni, dar nu despre cum le bat inimile.

Cutia şi sacul
Pressalert.ro a întrebat Primăria Timişoara câţi bani a alocat, din 2012, către bugetul ACS. 5,6 milioane de euro, în total, a venit răspunsul. Un sac de bani. ASU, fireşte, n-a primit niciun sprijin de la autorităţile locale. E finanţată din donaţii, din sponsporizări, din cei 2 la sută din impozit. Sau din „Cutia pentru echipă”, cum au artiştii stradali. Oamenii vin la meci şi lasă la sfârşit o contribuţie, „dacă le-a plăcut ce-au văzut”, spun coordonatorii ASU.

La meciurile lor, vin mii de spectatori, cu bannere, cu steaguri, tot ce trebuie pentru show. În deplasare, se strânge lumea pe marginea drumului, să vadă trecând galeria Timişoarei. Alb-violeţii trag după remorca lor energică tot alaiul fotbalului de judeţ.

În schimb, stadionul e invariabil nepopulat la meciurile ACS, fostă Recaş. Primarul susţine că fanii se bulucesc în faţa televizorului. Probabil şi crede ce spune, de vreme ce patru ani a pompat fonduri într-un un proiect care nu-i interesează pe timişoreni. Nu le aduce nimic, nici bucurie, nici mândrie, nici inspiraţie, nici profit, nici locuri de muncă. Dar satisfacţia lui Robu de a demite şi a numi antrenori e nepreţuită.

Nici banii publici nu joacă
Primăria Timişoara a contestat în instanţă un raport al Curţii de Conturi, care arată că finanţarea ACS Poli e ilegală. Până la verdict, despre finanţarea ACS se poate spune doar că e inutilă. Pasiunea nu se cumpără.

În medie, ACS a primit 1,5 milioane de euro pe an, din care cea mai mare parte s-a dus pe salariile fotbaliştilor. Lui Ianis Zicu tocmai i-au fost achitate o parte din restanţele salariale: 24.000 de euro. Cât încasează la un loc jucătorii lui ASU Poli într-un sezon. Salariile nu joacă. Echipa suporterilor are acelaşi antrenor de trei ani, Sorin Brîndescu, şi jucători plătiţi cu 500-800 de lei pe lună. Şi totuşi „Băieţii în Ghete” se află la acelaşi nivel cu băieţii ţinuţi în puf de tatăl banilor publici.

Morala: nu primarii au puterea
După căderea în Liga a 2-a, de la echipa Primăriei au început să plece jucătorii. „Dacă domnul Robu câştigă alegerile, ACS va continua să existe”, a spus, cu bagajele la uşă, secundul Rotariu, citat de Tion.ro. Va continua să existe. De trăit, n-a trăit niciodată.

Povestea despre Poli a suporterilor şi „Cea mai Poli” a primarului arată, cu mii de săgeţi luminoase, că puterea se află la oameni. Nu în altă parte. Fără oameni, proiectele autorităţilor nu prind viaţă. Sunt opere seci ale demagogiei.

Până la urmă, ce-au vrut autorităţile locale, cu experimentul ACS? Au vrut să le ofere timişorenilor fotbal, dar în condiţiile lor. Când, de fapt, cei care plătesc pun condiţii. E o regulă elementară în business. Dacă ar fi fost manager în domeniul privat, Robu ar fi ţinut cont de ea. Dar aşa, fiind manager pe bani publici, îşi permite să dispreţuiască şi regulile, şi finanţatorii, şi evidenţa.