O „bombă” autentică

Marea problemă a Timişoarei nu sînt arbitrii, ci banii

Există mai mulţi responsabili pentru coregrafia cu jandarmi de la Tg. Jiu. Dar înainte de a-i declara pe arbitri, pe oficialii clujeni sau pe federali inamicii tradiţionali ai Timişoarei, fanii ar […]

Marea problemă a Timişoarei nu sînt arbitrii, ci banii

Există mai mulţi responsabili pentru coregrafia cu jandarmi de la Tg. Jiu. Dar înainte de a-i declara pe arbitri, pe oficialii clujeni sau pe federali inamicii tradiţionali ai Timişoarei, fanii ar trebui să ia o pauză de meditaţie. I-ar ajuta să-şi limpezească impresiile dacă ar şti cum este gestionat clubul. Ar fi lucruri interesante de aflat, nu doar pentru suporteri, ci pentru contribuabili în general. Pentru că Poli e o echipă finanţată parţial din bani publici.

Marea problemă a clubului bănăţean nu sînt arbitrajele, Federaţia, FIFA sau TAS-ul. Ci, mai puţin spectaculos, banii. Uhrin jr. a fost demis în iarnă de la echipă, după ce a insistat să fie plătite salariile restante ale jucătorilor. Criza financiară de la club a devenit subiect tabu, nu s-a mai vorbit despre ea decît indirect. De pildă, cînd conducerea lui Poli ameninţa că mută echipa la Buftea, dacă nu primeşte susţinere de la autorităţile locale.

Un audit al Primăriei din Timişoara, efectuat acum un an, punea în lumină cîteva curiozităţi contabile la clubul de fotbal. Transferuri „ieftinite” în acte, cheltuieli fără factură, pierderi de 11 milioane de euro, din care 60 la sută reprezentau datoriile făcute de acţionari. Plus o tranzacţie cu terenuri de 1,5 milioane de euro, în care clubul era folosit drept garanţie. „Gravele nereguli descoperite sînt principalul motiv pentru care autorităţile locale au refuzat să devină acţionari, alături de Marian Iancu”, scria ziarul „Gândul”. După auditul-„bombă”, conducătorii timişoreni au redus pretenţiile şi au acceptat cei 2,5 milioane de euro de la Primărie, „exclusiv pentru activităţile sportive”.

Clubul bănăţean a fost îndatorat de propriii conducători. Adică de exact aceleaşi persoane care strigă că e „corupţie la FIFA” şi că Poli e furată cu arbitrii. De aceleaşi persoane care au luat decizii în contra interesului echipei şi în interesul buzunarului propriu. Demiterea lui Balint, înaintea unui meci important, nu poate avea altă explicaţie decît una legată de bani, de contracte, de prime de rezultat.

Aşa se explică şi transferul unor jucători-cheie. Sau diversele sticle incendiare aruncate în stînga şi-n dreapta, ca să ţină ocupată atenţia fanilor. Iancu i-a îndemnat să se ia de gît cu Balaj, „care ne-a umplut de galbene”, cu Tudor, „care e stelist, va avea grijă de noi”, cu Mircea Sandu, „care e un pervers”, cu arbitrul bulgar de la Urziceni – Steaua, care „e finul lui Stoicikov”, cu funcţionarii de la Nyon şi cu alţi conspiratori care se ignoră. 

Cît timp fanii dezbat fuziuni verzi pe pereţi, punctele de la TAS sau numirea lui Bill Clinton la echipă, nu se întreabă dacă echipa are şi alte probleme. Şi care ar fi acelea. Marea bombă, autentică de data asta, dar pe care conducerea lui Poli, n-o va lansa niciodată, o reprezintă datoriile clubului şi haosul din gestiune.

Dar Iancu are grijă să alimenteze periodic suspiciunile publicului timişorean în alte direcţii. Aprinde fitilul nevrozei colective, apoi se piteşte în silenzio stampa. Nu riscă nimic. Nu el încasează bastoanele, nu el ajunge în arest. Cît despre credibilitate, aici chiar nu mai e nici un pericol.