Lăcătuş în infern
Turcii sacrifică un berbec la marginea terenului, înaintea fiecărui sezon. Mircea Lucescu poate da mărturie despre cum a călcat prin sînge proaspăt, urmat de jucătorii lui. Steaua sacrifică un antrenor. În ultimii ani, aşa s-a întîmplat. Benefic sau nu, ritualul […]
Turcii sacrifică un berbec la marginea terenului, înaintea fiecărui sezon. Mircea Lucescu poate da mărturie despre cum a călcat prin sînge proaspăt, urmat de jucătorii lui. Steaua sacrifică un antrenor. În ultimii ani, aşa s-a întîmplat. Benefic sau nu, ritualul e ritual. Şi aici, în tenta asta sălbatică, fotbalul nostru se apropie de cel turc. În rest, comparaţia nu se susţine. N-avem nici mistica voinţei, nici nebunia eroică, nici banii şi nici başkanii lor.
Pentru Galata, nu există decît două variante: calificarea şi calificarea. Pentru Steaua, eliminarea „n-ar fi o tragedie”, zice Becali, pregătind terenul fertil pentru eşec. Un mesaj mai puţin războinic decît în mod obişnuit. Să-l numim realist?
Dacă Rădoi înseamnă 25 la sută din Steaua, restul de 75 la sută ar trebui să fie motivaţie. Întrebarea e: cît de tari sînt nervii steliştilor? Pentru că aici se joacă meciul, de cîte ori una dintre echipe vine din Turcia. Pe nervi. E una dintre învăţăturile de bază de la Euro. Moralul, moralul şi iar moralul.
Prin urmare, întrebarea nu e Toja sau Neaga, Arthuro sau Bogdan Stancu. Nici cîte grade de infern vor suporta steliştii pe Ali Sami Yen. Se ştie deja. Multe, inuman de multe. Întrebarea e dacă Steaua are sau nu echipă. Un grup matur psihic şi închegat, în care fotbaliştii îşi cunosc locul şi rostul. Sau dacă are măcar un nucleu dur şi luptător.
Întrebarea e dacă Lăcătuş va fi în stare să-şi inspire jucătorii şi altfel decît o face patronul. Nu, n-ar fi o tragedie eliminarea. Ar fi o cacealma. Pentru că aşa îşi conduce Becali clubul. Pariază pe un titular sau pe altul, uneori îi iese, alteori nu. Nu are ce pierde. Cel care plăteşte, pînă la urmă, e antrenorul. Şi echipa. Pentru că jocul ăsta de noroc, mai mult sau mai puţin distractiv, are drept rezultat sigur faimoasele blocaje în meciuri decisive. Stilul nestatornic al indicaţiilor reprezintă adevăratul infern al roş-albaştrilor.
De aceea, Steaua are nevoie, în primul rînd, de un punct fix. De un pămînt ferm. De Lăcătuş. De adevăratul Lăcătuş. E „dubla” vieţii lui. Pragul de sus. Cotitura la care i se decide viitorul ca antrenor. La Steaua sau în altă parte. De aceea, ar trebui s-o ia personal, foarte personal. Adică să compună echipa cu mîna lui, cu pixul lui şi pe foaia lui. Steaua are nevoie de o minte limpede şi, mai ales, de o minte liberă.
Lăcătuş trebuie să-şi strîngă oamenii alături şi să uite că e angajatul cuiva. Să-şi aducă aminte şi să le aducă aminte jucătorilor că, înainte de toate, sînt bărbaţi.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele