Corpodean, etapa dură
Viitorul şef al arbitrilor are o mare calitate: nu e pe placul nimănui
În proporţie de 99 la sută, Corpodean va fi pus şef peste arbitri. Misiune grea, pentru că nu vine în locul cuiva, nu preia nici o ştafetă, […]
Viitorul şef al arbitrilor are o mare calitate: nu e pe placul nimănui
În proporţie de 99 la sută, Corpodean va fi pus şef peste arbitri. Misiune grea, pentru că nu vine în locul cuiva, nu preia nici o ştafetă, îşi va înfige steagul pe un teren viran. În sezonul trecut, cel mai zbuciumat pentru arbitrajul românesc, CCA n-a avut şef. Cu ajutorul dezinteresat al lui Constantin „Vîlcea”, funcţia n-a existat decît de dragul simetriei în organigramă.
Prin urmare, Corpodean nu înlocuieşte, ci inaugurează o nouă etapă a convieţuirii între cluburi, Federaţie şi Ligă. Etapa dură. Cu replică. Zvonul numirii nu e nou. Doar faptul că a fost actualizat în timpul scandalului Steaua – FRF îi dă un iz răzbunător a la Monte Cristo. Să nu ne închipuim că finanţatorul din Ghencea tremură că rămîne cu valizele neplimbate. Cu sau fără Corpodean, tot găseşte clienţi pentru ele.
De ce Corpodean?, sar hipercorecţii de ocazie. E controversat, e „coardă”! „Coardă”? Ăsta e deja un sinonim pentru „arbitru”, în fotbalul nostru nevrozat. Mai degrabă, Corpodean inspiră teamă pentru că ştie cum se fac lucrurile. E unul de-al lor, care nu ţine decît cu el însuşi. Cunoaşte trucurile, şmecheriile, culisele pina la ultima sfoara.
„Va fi un dezastru pentru imaginea arbitrajului românesc!”, spune Crăciunescu. Să susţii că arbitrajul a avut imagine sub mandatul lui Gheorghe Constantin „Casper” reprezintă o ipoteză optimistă. Nu numai că n-a avut imagine, dar n-a avut nici umbră, nici reflexie în oglindă. Pur şi simplu, CCA ajunsese o fantomă domestică.
E o promisiune de schimbare în numirea lui Corpodean. Nu e un lup, ci un vulpoi tînăr. 43 de ani, 14 sezoane în prima divizie. Fost purtător de ecuson FIFA, actual purtător de personalitate. Cu 255 de meciuri, ocupă locul doi, după Nicolae Rainea, în clasamentul „all times” al arbitrilor cu cele mai multe delegări. Înaintea lui Crăciunescu (230 meciuri) şi cu mult, mult înaintea „variantelor” Dan Petrescu şi Marcel Lică. Şi, spre deosebire de aceştia din urmă, are avantajul experienţei recente în Liga 1. Cunoaşte mai de-aproape situaţia la zi.
Nu e un naiv rigid întru regulament, ca Tudor. Dacă se aruncă în el cu brichete, nu-şi freacă ostentativ cucuiul, zvîrle bricheta înapoi. E un dur cu şcoala vieţii şi diviziilor inferioare. În locul relaţiei de supunere, se va aşeza pe poziţii de forţă faţă de restul capilor din fotbal.
Foarte puţin probabil să dezvolte pasiunea narcisistă pentru regulament a lui Crăciunescu. Şi, foarte sigur, nu va comite lacrimi în conferinţa de presă. Va recurge la altfel de argumente, o idee mai credibile.
Cînd Becali l-a făcut „tîlhar” şi „hahaleră”, Corpodean a tăcut. A făcut un memoriu la FRF şi atît. Pînă acum. În general, oamenii care tac în astfel de situaţii ori sînt slabi, ori sînt de temut. Corpodean nu e slab. Are subtilitatea fiinţelor care ştiu că totul e relativ. Inclusiv regulamentul, mai puţin puterea.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele