Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Da, curaj!

Decoraţia primită de arbitrul Deaconu a avut o motivare foarte precisă: pentru curaj.

În condiţii normale, n-ar fi fost curaj, ci o decizie banală, regulamentară şi indiscutabilă. În contextul zbuciumat şi bolnav al fotbalului românesc însă, decizia de a opri […]

miercuri, 26 martie 2008, 7:10

Decoraţia primită de arbitrul Deaconu a avut o motivare foarte precisă: pentru curaj.

În condiţii normale, n-ar fi fost curaj, ci o decizie banală, regulamentară şi indiscutabilă. În contextul zbuciumat şi bolnav al fotbalului românesc însă, decizia de a opri meciul a căpătat dimensiunile unui fapt excepţional. Normalitatea, la noi, este excepţia. Reacţiile fireşti, deciziile fireşti valorează cît actele de eroism!

Deaconu n-a fost decorat în calitate de arbitru, ci în calitate de cetăţean. Genul acela de erou anonim care îşi asumă riscul de a interveni, în locul variantei comode de a sta deoparte. Deosebirea dintre el şi restul cetăţenilor din fotbal în asta constă: el s-a băgat să stingă focul, ceilalţi au pozat incendiul cu mobilul.

Sîntem o ţară de spectatori. N-avem exerciţiul participării la viaţa cetăţii. Nu ştim, nu vrem să ne implicăm. Şi, mai grav, ne lipseşte experienţa normalităţii. Din ’89 pînă acum, abia dacă ne-am făcut o idee despre ce înseamnă civilizaţie. Ne este mult mai la îndemînă experienţa imbecilizării, a prostirii şi a orbirii colective.

Asta-i situaţia. În fotbal şi nu numai, sînt tot mai puţini cei care iau atitudine. Cei care merg contra curentului. Care nu cedează presiunilor mulţimii. Cei care cred că sportul trebuie să umanizeze, nu să abrutizeze. Sînt tot mai puţini care-şi păstrează justa măsură. Şi pe aceea îi premiem.

Curajul, spunea scriitorul francez Andre Malraux, înseamnă „organizarea speranţelor”. Să nu stai cu mîinile încrucişate. Să nu fii apatic şi resemnat, să crezi că mai poate fi făcut ceva. Asta a făcut Deaconu pentru civilizaţia decăzută a stadioanelor româneşti. A dat un punct de plecare pentru organizarea speranţelor. Putea să stea cu mîinile în sîn şi cu capul între umeri. „N-a fost un bărbat brav!”, crede preşedintele CFR. Dar nici laş n-a fost. S-a comportat ca un tip normal.

Comentarii (101)Adaugă comentariu

gica (12 comentarii)  •  27 martie 2008, 18:22

Astept un raspuns. Daca nu-l puteti publica macar pe mail. O sa ramina intre noi.
Aveti curaj !!!!?

Comentează