Drumul spre istorie

Ritmul nebun al lui Lazio, ritmul sacadat, năucitor, precis, ăsta trebuie să-l înveţe dinamoviştii. Au ţinut pasul aproape o oră, au păstrat cadenţa şi după ce-au înscris, nu s-au pierdut în detalii. Ritmul ăsta nebun trebuie să-l deprindă „cîinii”. Iar […]

Ritmul nebun al lui Lazio, ritmul sacadat, năucitor, precis, ăsta trebuie să-l înveţe dinamoviştii. Au ţinut pasul aproape o oră, au păstrat cadenţa şi după ce-au înscris, nu s-au pierdut în detalii. Ritmul ăsta nebun trebuie să-l deprindă „cîinii”. Iar stilul de a arde pînă la capăt, cum au ars pe Olimpico, trebuie să le intre în sînge.

În afară de alura strămoşească a lui Ballotta, jocul de bolid al lazialilor n-are nimic antic. Rocchi, Pandev, Mutarelli sînt nişte killeri moderni. Nu de speriat, dar killeri. Profesionişti. Care te ţin în priză şi în opt oameni. Rednic probabil s-a apucat să-şi facă valizele de la primul şut al lui Pandev. Le-a desfăcut cînd Opriţa l-a lansat pe Danciu, apoi iar le-a strîns cînd Rocchi l-a făcut pe Lobonţ să boxeze. Le-a desfăcut cînd capul lui Danciu a readus teatrul roman la pioşenie, cînd Radu Ştefan a respins miraculos din careu. Dar imediat, la faza penaltyului, s-a apucat de împachetat cu rîvnă.

Golul lui Mutarelli l-a găsit pe Rednic copleşit de arme şi bagaje. Arzînd pe dinăuntru şi mutînd la rece. Este o remiză un rezultat mare, rezultatul care l-ar ţine pe loc? O remiză cu Lazio? O, da, dar Dinamo poate ţinti spre un rezultat istoric. Spre calificare.