Egalul marilor sperante

Va invit sa scriem impreuna un editorial despre meciul cu Olanda – Romania, 0-0. E un rezultat mare, dupa un meci mare? Se face cu o floare primavara? Are „nationala” sanse la calificare? Procedura este urmatoarea: eu postez prima fraza, […]

Va invit sa scriem impreuna un editorial despre meciul cu Olanda – Romania, 0-0. E un rezultat mare, dupa un meci mare? Se face cu o floare primavara? Are „nationala” sanse la calificare? Procedura este urmatoarea: eu postez prima fraza, dupa care astept comentariile voastre pentru a scrie continuarea. Articolul va fi publicat in editia tiparita a Gazetei, din 26 martie.

„Tricolorii” au reusit sa surprinda in Olanda cu un rezultat care da liber la sperante. Pentru prima data dupa mult timp, „nationala” a fost oglinda a ceea ce sintem, a schimbarilor de mentalitate prin care trecem. Ai nostri au fost muncitori, concentrati, rezistenti si fizic, si psihic. I-am mai vazut asa prin amicale, mai rar in meciuri capitale. I-am mai vazut mobilizindu-se in ceasul al 13-lea, in ultimul tur al preliminariilor. 

Sa speram? Iarasi? Pentru a cata oara? Rezultatul pare mic pe tabela, dar e mare ca promisiune, dupa un meci bun si o Olanda mediocra. Impotenta, cum a numit-o presa batava. Cel mai impotent „grand” cu care au jucat tricolorii in ultimii sapte ani.

Dar de ce sa nu recunoastem ca impotenta “portocalei mecanice” a fost cauzata, in mare parte, si de evolutia dezinhibata a baietilor nostri? De ce sa nu recunoastem ca fara piruetele lui Mutu, fara siguranta lui Radoi, fara experienta lui Contra, fara energia minjilor Cocis si Marica, ziarele olandeze ar fi avut alte titluri? Sa recunoastem, sa le facem un pic de dreptate „tricolorilor”, de data asta merita.

Meciul n-a fost din cale-afara de spectaculos, chiar tern pe alocuri, ca o conserva de nervi intinsi. Olandezii au aratat suficienta, iar romanii – eficienta.  N-au riscat, nu s-au aruncat, nici nu s-au blocat psihic la primul contact cu adversarul, nu s-au cramponat de fluierul arbitrului. Olanda era de batut? Cine stie? Ar fi fost oricum o victorie-capcana. Asa, e mai bine o remiza-trambulina, care sa relanseze calculele in Grupa G. 

Si sa ne uitam mai atent. Nu e doar un punct cistigat, ci o intreaga echipa. O noua generatie iese la rampa. Gata de sacrificiu si daruire. O generatie care intelege pentru ce lupta. O generatie care incearca sa fie demna de asteptarile suporterilor. O generatie care si-a gasit in Mutu un lider suficient de matur incit sa lase deoparte egoismul de star ca sa traga echipa dupa el. 

Si echipa l-a urmat, mai unita ca niciodata. Ce liant norocos i-a tinut laolalta? Ce i-a motivat? Valoarea adversarului? Necazul antrenorului? Absenta unui om de baza, Chivu? Nevoia de afirmare? Nevoia de puncte? Orgoliul? Ambitia? Printre alte lucruri bune, a aparut in sfirsit concurenta in lotul „tricolor”. Fiecare vrea sa demonstreze ca merita sa fie titular, nu doar solutie de avarie.  

Acest 0-0 trebuie privit atent si lucid. E drept, ca dupa acru-amarul dezamagirilor recente, remiza dulce-amaruie de la Rotterdam are gust de nectar pentru noi.  Sa savuram asadar isprava „tricolorilor”, dar sa nu ne saturam cu atit. Sa nu ne multumim cu jumatati de masura, oricare ar fi masura adversarului. Foamea noastra de rezultate nu se potoleste cu un rezultat bun, fie el si o victorie cu Olanda, ci cu o calificare. 

Au contribuit: Maria, After D., Cristi, Red, Ionica, Constantin Robert, Alexander, Nick, UEFA Champions League, DIXIT, Ciuca Florin, Bobi, Mihai D., Il Dottore, Luchian, Mihai Cristea, Mara, Mitenka, Alexandru Bojdan, X, Blaton, Dan, Adela, bebelina_stelista, Razvan, Catalin5500