Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Egalul marilor sperante

Va invit sa scriem impreuna un editorial despre meciul cu Olanda – Romania, 0-0. E un rezultat mare, dupa un meci mare? Se face cu o floare primavara? Are „nationala” sanse la calificare? Procedura este urmatoarea: eu postez prima fraza, […]

duminică, 25 martie 2007, 11:03

Va invit sa scriem impreuna un editorial despre meciul cu Olanda – Romania, 0-0. E un rezultat mare, dupa un meci mare? Se face cu o floare primavara? Are „nationala” sanse la calificare? Procedura este urmatoarea: eu postez prima fraza, dupa care astept comentariile voastre pentru a scrie continuarea. Articolul va fi publicat in editia tiparita a Gazetei, din 26 martie.

„Tricolorii” au reusit sa surprinda in Olanda cu un rezultat care da liber la sperante. Pentru prima data dupa mult timp, „nationala” a fost oglinda a ceea ce sintem, a schimbarilor de mentalitate prin care trecem. Ai nostri au fost muncitori, concentrati, rezistenti si fizic, si psihic. I-am mai vazut asa prin amicale, mai rar in meciuri capitale. I-am mai vazut mobilizindu-se in ceasul al 13-lea, in ultimul tur al preliminariilor. 

Sa speram? Iarasi? Pentru a cata oara? Rezultatul pare mic pe tabela, dar e mare ca promisiune, dupa un meci bun si o Olanda mediocra. Impotenta, cum a numit-o presa batava. Cel mai impotent „grand” cu care au jucat tricolorii in ultimii sapte ani.

Dar de ce sa nu recunoastem ca impotenta “portocalei mecanice” a fost cauzata, in mare parte, si de evolutia dezinhibata a baietilor nostri? De ce sa nu recunoastem ca fara piruetele lui Mutu, fara siguranta lui Radoi, fara experienta lui Contra, fara energia minjilor Cocis si Marica, ziarele olandeze ar fi avut alte titluri? Sa recunoastem, sa le facem un pic de dreptate „tricolorilor”, de data asta merita.

Meciul n-a fost din cale-afara de spectaculos, chiar tern pe alocuri, ca o conserva de nervi intinsi. Olandezii au aratat suficienta, iar romanii – eficienta.  N-au riscat, nu s-au aruncat, nici nu s-au blocat psihic la primul contact cu adversarul, nu s-au cramponat de fluierul arbitrului. Olanda era de batut? Cine stie? Ar fi fost oricum o victorie-capcana. Asa, e mai bine o remiza-trambulina, care sa relanseze calculele in Grupa G. 

Si sa ne uitam mai atent. Nu e doar un punct cistigat, ci o intreaga echipa. O noua generatie iese la rampa. Gata de sacrificiu si daruire. O generatie care intelege pentru ce lupta. O generatie care incearca sa fie demna de asteptarile suporterilor. O generatie care si-a gasit in Mutu un lider suficient de matur incit sa lase deoparte egoismul de star ca sa traga echipa dupa el. 

Si echipa l-a urmat, mai unita ca niciodata. Ce liant norocos i-a tinut laolalta? Ce i-a motivat? Valoarea adversarului? Necazul antrenorului? Absenta unui om de baza, Chivu? Nevoia de afirmare? Nevoia de puncte? Orgoliul? Ambitia? Printre alte lucruri bune, a aparut in sfirsit concurenta in lotul „tricolor”. Fiecare vrea sa demonstreze ca merita sa fie titular, nu doar solutie de avarie.  

Acest 0-0 trebuie privit atent si lucid. E drept, ca dupa acru-amarul dezamagirilor recente, remiza dulce-amaruie de la Rotterdam are gust de nectar pentru noi.  Sa savuram asadar isprava „tricolorilor”, dar sa nu ne saturam cu atit. Sa nu ne multumim cu jumatati de masura, oricare ar fi masura adversarului. Foamea noastra de rezultate nu se potoleste cu un rezultat bun, fie el si o victorie cu Olanda, ci cu o calificare. 

Au contribuit: Maria, After D., Cristi, Red, Ionica, Constantin Robert, Alexander, Nick, UEFA Champions League, DIXIT, Ciuca Florin, Bobi, Mihai D., Il Dottore, Luchian, Mihai Cristea, Mara, Mitenka, Alexandru Bojdan, X, Blaton, Dan, Adela, bebelina_stelista, Razvan, Catalin5500

Comentarii (401)Adaugă comentariu

jonelia (1 comentarii)  •  27 martie 2007, 14:16

am zburat aproape pina acasa la prietenul meu (care nu e deloc microbist ) ca sa vad cu el meciul. nu era aproape nicio masina pe strada la ora aceae de seara, doar un camion mare ca un T-Rex, care m-a claxonat lugubru cand fugeam cat ma tineau picioarele pe banda neasfaltata a soselei, in noapte.
al meu iubit a vrut sa ma ia de acasa dela mine, dar i-am zis: „Nu. Stai acasa la tine si uite-te la meci sa imi povestesti!” eram sigura ca nu se va uita, dar am preferat sa fie acolo, in caz ca, cine stie, ai nostri sau ai lor o sa inscrie…am ajuns la 2 minute de la inceputul partidei.
altfel, m-am simtit in fata televizorului, privind cele 90 de minute de meci, ca in fata unei comedii romantice cu happy end , care a fost nominalizata la Oscar.
sigur, i-am mai bombanit pe tricolori…prea mult stateau pe linga lobont, prea erau toti ciorchine in mijlocul terenului, iar de ajutat pe vreun atacant, nu se gasea niciunul. mi-ar fi placut ,de pilda, sa vad in atacul nostru o faza pe care de exempu , am vazut-o recent la un meci cu 2 echipe de la coada clasamentului…cine s-a uitat saptamina trecuta cand Unirea urziceni a inscris doua boabe contra amaratului national, una mai la noroc(dar un noroc intelept, executata de mara) si una executata cu o precizie de acrobat de Bogdan Stancu. asa mi-ar fi placut sa ii vad pe Marica de exemplu, caci Mutu a incercat in doua randuri ceva, dar aparearea lor a fost ok.
Mi-a placut enorm Lobont, pe care il privisem cu suspiciune inainte, dar care de cand s-a intors in tara joaca f bine. Piti a aruncat pisica in poarta, iar Matza cu ochi albastri si-a facut datoria cu brio. -o fi indarjit atmosfera de pe satdionul, altadata rival, pe Bogdan?
Dar nu mai conteaza ce si pe cine a indarjit…sunt ,suntem toti romanii, un pic mai relaxati acum. iar eu si astept ca pe un alt film romanesc nominalizat la Oscar, meciul de miercuri.

Comentează